URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST-COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – DESPRE ADOLESCENTA

In general, parintii sunt preocupati de adolescenta si viata de adulti a copiilor lor, indiferent daca este vorba de un copil cu nevoi speciale sau de orice alt copil. In perioada copilariei, parintii consuma multa energie cu copiii lor si unii dintre parinti poate sunt epuizati si pierd din vedere ca timpul trece si copiii lor nu mai sunt copii, ei devin adulti si aspiratiile lor sunt de adulti. Cine ii invata pe oameni sa devina adulti? Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare!
Cand am in fata un copil, imi spun : „Parintii au intodeauna dreptate, din punctul lor de vedere!” si lucrurile par sa functioneze. Am tot vorbit despre copiii cu tulburare de spectru autist dar ei nu vor fi pentru toata viata copii, ei vor deveni adolescenti si adulti. Raspunderea pentru adultii cu tulburare de spectru autist trebuie sa fie la fel de mare ca si cea pentru copii dar , pe de alta parte, un copil cu autism este diferit de un adult cu autism.
Adolescenta este un punct de cotitura pentru toti oamenii si la fel se petrec lucrurile si in cazul oamenilor cu autism. Unii parinti relateaza faptul ca un copil compliant pana in urma cu putin timp si-a modificat negativ comportamentul, a devenit mai distructiv, mai agresiv, mai agitat, mai hiperactiv. Alti parinti se plang ca adolescentul cu autism este mai pasiv, mai lenes, mai fara interes pentru ceea ce se petrece in jurul lui, nu mai este motivat ca inainte. Cel mai important lucru care se intampla in perioada adolescentei este eliberarea treptata a tanarului de sub tutela parintilor. Acest fapt nu se realizeaza in cazul adolescentilor cu autism in mod spontan, asa cum se intampla cu ceilalti adolescenti. Parintii, ajutati de terapeuti, trebuie sa il invete pe adolescentul cu autism sa-si dobandeasca independenta maxim posibila pentru el. Recomandarile sunt usor de facut, dar dobandirea autonomiei de catre o persoana cu tulburare de spectru autist presupune o activitate de invatare care nu se opreste niciodata, practic dureaza pe tot parcursul vietii acesteia. Interventia precoce este de recomandat dar trebuie sa tinem pasul si cu timpul. Parintii sunt uneori coplesiti si nici nu-si dau seama ca ei insisi intretin dependenta propriilor copii, in loc sa o reduca pe cat de mult se poate. Am intalnit adolescenti cu autism care nu au fost plecati niciodata de acasa fara parinti, fie in excursii sau tabere, fie intr-o banala iesire in oras cu prietenii.
Un alt fapt negativ, pe care l-am mai mentionat dar asupra caruia vreau sa insist este dormitul in pat cu parintii sau cu unul dintre parinti. Pentru ca un copil cu autism suporta greu schimbarile se recomanda sa fie invatati sa doarma singuri, in camera lor cat se poate de repede. Poate inainte de a merge la scoala? Motivatia este acum foarte buna : „Copiii care merg la scoala, dorm singuri in pat!”. Daca acest lucru se realizeaza pas cu pas sau copilul este scos din patul matrimonial brusc, prin metoda luarii prin surprindere, este decizia familiei. Recomandarea specialistului este ca dormitul cu parintii trebuie sa inceteze pe cat de repede este posibil. De ce aceasta insistenta pentru obligativitatea de a dormi singur, in camera sa si in patul sau? Pe de o parte trebuie protejata viata intima a parintilor iar pe de alta parte pentru a respecta intimitatea adolescentului cu autism, a carui dezvoltare sexuala este inevitabila. Parintii, coplesiti si obositi de activitatile grele si neintrerupte pe care sunt obligati sa le desfasoare cu un copil cu autism, pot trece usor cu vederea ca s-au instalat caracterele sexuale secundare si adolescenta bate la usa. Pentru parinti, copilul ramane tot mic iar pentru copilul cu autism nimic nu se intampla de la sine. Daca parintii continua sa-l trateze pe adolescent ca si cum ar fi la granita, este inevitabil ca atunci cand el isi manifesta sexualitatea, familia sa fie socata si nepregatita sa faca fata situatiei. Ganditi-va la situatia dramatica in care parintii au in patul matrimonial un adolescent cu nevoile sexuale normale pentru varsta sa si care nu a exersat niciodata dormitul in propriul pat. Acest adolescent, tatat in continuare ca un copil, va dezvolta o tulburare tipica adolescentei si va pleca de acasa. El risca sa devina un tanar debusolat si furios, capabil de actiuni necugetate si riscante. Neinsotit, in strada in care se gasesc tot felul de oameni, cu un comportament vizibil bizar pentru ca nu mai reuseste sa-si gestioneze crizele de furie, tanarul cu autism este cel mai adesea tinta abuzurilor de tot felul.
Persoanele cu tulburare de spectru autist, chiar si cand au un coeficient de inteligenta in limite normale sau peste medie, sunt naive si vulnerabile. Din aceasta cauza, ele sunt frecvent victime ale agresorilor. Daca o sa ma intrebati despre predispozitia lor la acte condamnabile, comparativ cu restul populatiei, raspunsul este NU! Ele au un cod moral riguros. Adesea, le spun adolescentelor care se plang ca au fost mintite de prieteni, ca ar trebui sa aiba un prieten cu autism pentru ca acesta nu minte niciodata. In timp ce adolescentii din jur au experiente sexuale, adolescentii cu autism raman atasati de normele morale, deci de simplele prietenii si de problemele scolare.
Insomnia persoanelor cu tulburare de spectru autist este cauza cea mai frecventa pentru care parintii iau decizii nefericite pe parcursul noptii. Nu este putin lucru sa-ti deranjezi vecinii noaptea si mai ales atunci cand stai la bloc! Si asa ajung copiii cu autism in pat cu parintii sau parintii isi plimba noaptea copiii prin oras, pe jos sau cu masina, pentru ca acestia din urma vor sa-si inceapa ziua si implicit activitatile, in miez de noapte. O ipoteza pe care eu o agreez este ca acest copil, insomniac prin natura tulburarii de fond, nu este suficient de obosit cand este ora de somn sau, altfel spus, se odihneste prea mult ziua. Somnul de amiaza se poate inlocui cu o activitate pe scaun si la masa, deci pe timpul zilei nu se va sta pe pat. Pe timpul zilei trebuie sa facem ceva! Imi pare rau ca trebuie sa va spun ca a „butona” telecomanda televizorului nu este o activitate! Daca mentinem copilul cu autism, pe tot parcursul zilei, treaz si activ, avem sansa, in timp, ca insomnia de adormire sau trezirile din timpul noptii sa se amelioreze si in final sa dispara. Nu trebuie uitata nici activitatea fizica, o componenta importanta a vietii persoanelor cu autism. Efectuata zilnic si individualizat, activitatea fizica contribuie la combaterea tuturor comportamentelor nedorite. Persoanele cu autism sunt educabile!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

vizitatori
vizitatori siringa