URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

autismpuzzle

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – AUTONOMIA VIETII COTIDIENE. NOTIUNI PRACTICE.

Fiecare dintre noi avem propriile legi, reguli dupa care ne calauzim in viata si in acelasi timp ne adaptam experientelor, situatiilor cu care ne confruntam la un moment dat. Adesea, parintii copiilor cu tulburare de spectru autist (si nu numai) sunt mai preocupati de diagnosticul copilului si implicit de cauza tulburarii decat de ceea ce copilul lor este capabil sa faca. Dupa depasirea fazelor de soc si culpabilizare parintii trebuie sa fie preocupati sa-l ajute pe copil sa se antreneze pentru „aceasta viata” si cu mijloacele de care „acesta” dispune.
Vom sti cat de functionala este o persoana doar daca vom afla ceea ce aceasta poate si respectiv nu poate sa faca, raportat la varsta sa cronologica. Punctele tari si punctele slabe, respectiv plusurile si minusurile dezvoltarii oricarui copil sunt usor de diagnosticat pentru ca acesta poate sau nu poate sa realizeze activitatile corespunzatoare varstei sale. Emergent inseamna ca activitatea respectiva este pe cale sa fie realizata de catre copil, adica este in curs de realizare dar pentru a fi realizata, copilul are inca nevoie de ajutor. Intrebarea urmatoare si absolut fireasca este de cat de mult ajutor are nevoie copilul pentru a realiza respectiva activitate. Daca eu intreb familia despre cum mananca un copil, de cele mai multe ori nu obtin nici o informatie despre autonomia la masa. Parintii spun despre copilul lor ca „mananca bine” sau ca „mananca de toate” dar adevarul este ca acesta, desi este de exemplu  scolar, este hranit exclusiv  de un adult. Cu alte cuvinte, acest copil cu autism, de varsta scolara, inca nu poate sau mai corect nu are exercitiul de a manca singur. Sau, familia poate relata despre autonomia la masa a copilului cu autism cum ca acesta are nevoie inca de ajutor fizic si verbal sau este suficient ajutorul verbal sau, in cel mai bun caz, copilul are nevoie doar sa fie incurajat verbal sa manance singur.
Sa luam un exemplu simplu: spalatul pe maini. Gradul unu de autonomie inseamna ca persoana care il ajuta pe copil sa se spele pe maini, ii vorbeste acestuia despre activitatea in curs de desfasurare dar in acelasi timp il acompaniaza si fizic: ii conduce mainile sub jetul de apa impreuna cu mainile sale, il ajuta sa-si frece mainile una de cealalta, sa ia si sa puna la loc sapunul, sa inchida si sa deschida apa, etc. Gradul doi de autonomie inseamna ca adultul foloseste aceleasi cuvinte pe care le-a folosit atunci cand i-a dat copilului si ajutor fizic, dar acum cuvintele singure sunt suficiente ca sprijin. Gradul trei de autonomie inseamna ca o persoana executa o actiune ca urmare a unui indemn, fara sa fie nevoie de explicatii suplimentare. Copilul se spala pe maini doar daca i se spune: „Du-te si spala-te pe maini!”. Copilul autonom este copilul care singur merge si se spala pe maini inainte de masa, dupa ce a folosit toaleta sau ori de cate ori este nevoie.
Se poate realiza o schema a gradului de autonomie pentru fiecare copil cu autism in parte, in care sunt trecute activitatile pe care el nu le poate realiza si se marcheaza data de inceput pentru procesul de invatare. Aceste scheme individuale de autonomie sunt foarte bune atat pentru copil cat si pentru parinti si educatori.

Orice consultatie trebuie sa includa si informatii despre autonomia copilului la masa si la toaleta si chiar si atunci cand familia nu este suficient de preocupata de aceste subiecte pentru a le aduce in discutie. Adevarul este ca toate aceste activitati de invatare care conduc in final la dobandirea autonomiei unei persoane cu tulburare de spectru autist sunt foarte obositoare pentru cei din jur. Va atentionez, de asemenea, ca achizitionarea deprinderilor de zi de zi nu poate dura o viata!

Schemele de autonomie la masa si la toaleta sunt foarte bune in copilarie. Nu pot sa nu mentionez ca parintii care par severi cu copiii lor in dobandirea autonomiei

sunt cei care le fac acestora cele mai mari servicii pentru viitorul lor de adulti. Va rog sa acordati si copilului cu tulburare de spectru autist foarte multa atentie si foarte multa rabdare, chiar daca uneori, exasperati, veti exclama: „Dar ti-am spus acest lucru de o mie de ori!”. Pentru atigerea scopului, adica dobandirea autonomieiei unui copil cu autism vom spune acelasi lucru o data si inca o data, de mii si mii de ori. Invatarea „de la sine” nu exista pentru copilul cu autism. El trebuie invatat si antrenat sa devina autonom.
Iata, inca doua exemple practice, legate de autonomia la masa si la toaleta:
Daca, in timpul consultatiei, intrebarea mea este formulata astfel: „Copilul dumneavoastra spune sau comunica intr-un fel, atunci cand vrea la toaleta?” si raspusul din partea familiei este: ” Da!”, atunci voi sti cu siguranta ca familia a rezolvat problema financiara a scutecelor de unica folosinta si acest fapt este foarte bun pentru toata lumea. Pentru a sti daca un copil este autonom la toaleta mai trebuie sa stim si daca: merge spre si gaseste toaleta, inchide si deschide singur usa, aprinde lumina singur, ridica singur capacul la WC, isi da jos pantalonii, se aseaza singur pe olita sau WC, sta in picioare sau sezand pentru a face pipi, isi tine penisul, isi rupe hartia igienica atat cat este nevoie, se sterge singur, isi ridica pantalonii, se incheie singur la nasturi sau fermoar, trage singur apa la toaleta, pune singur capacul la loc, se spala pe maini cu apa si sapun, se sterge pe maini, stinge singur lumina la baie, deschide si inchide singur usa la baie si multe altele.
Daca familia nu spune ceva negativ despre comportamentul persoanei cu tulburare de spectru autist la masa si intrebarea mea este: „Copilul dumneavoastra mananca singur?” si raspunsul este: „Da!”, eu nu voi sti niciodata nimic despre autonomia la masa a copilului. De exemplu, nu stiu daca isi cunoaste locul la masa, daca se serveste singur, daca isi ia o portie potrivita, daca mananca cu mana, cu lingura sau cu furculita si cutitul, daca isi toarna bautura in pahar si bea corect, daca cere mancare in plus, daca foloseste servetelul, daca pune si strange masa, daca mesteca bine mancarea, daca inghite mancarea cu bautura, daca ia o cantitate potrivita de unt, daca isi unge painea, daca tine si musca din sandwich, daca isi pune salam pe paine, daca isi taie cascavalul, casul sau branza, daca isi curata o banana, daca musca dintr-un mar, daca isi curata o portocala sau o mandarina, etc.
Rasplata muncii pentru dobandirea autonomiei la masa pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este in viitor, cand acestea vor putea sa ia masa in oras, cu familia si prietenii. Copiii cu autism sunt educabili!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

vizitatori
vizitatori siringa