URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

autsim

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 3. COMUNICAREA

O alta modalitate de a imbunatati comunicarea cu personele cu tulburare de spectru autist este folosirea vazului. Oamenii cu autism au o mai buna perceptie vizuala decat auditiva. Dupa unii autori perceptia vizuala la ei este cu foarte mult mai bine dezvoltata decat cea auditiva. Pe acest fapt se bazeaza folosires obiectelor si imaginilor ca sprijin pentru cuvantul vorbit. Aratam copilului un pantof si rostim cuvantul afara sau ii aratam o furculita si rostim cuvantul mancare sau un sul de hartie igienica si cuvantul toaleta. Apoi, cele trei obiecte se pot asambla pe orizontala sau pe verticala si a rezultat un adevarat orar sau o adevarata agenda pentru o dimineata a unei zile. Mai mult decat atat, sunteti si predictibili. Copilul stie ca merge prima data afara, apoi mananca si apoi merge la baie. Pentru noi toti este foarte util sa avem o agenda a zilelor, saptamanilor, lunilor, anilor. Toti vrem predictibilitate dar nu ne prea preocupa sa fim noi insine predictibili.

Dupa ce suntem siguri ca faza obiectuala a comunicarii este insusita de catre copil, obiectul (pantoful, furculita, sulul de hartie igienica) poate fi inlocuit cu o fotografie sau cu o imagine desenata sau cu o pictograma. De data aceasta copilului i se arata imaginea si in acelasi timp este rostit cuvantul. Scopul metodei este ca in final cuvantul singur sa fie suficient pentru comunicarea cu copilul. Cel mai bine este ca pictograma (imaginea) sa cuprinda si cuvantul scris. In acest fel, copilul invata in mod automat imaginea scrisa a cuvantului. Invatarea comunicarii pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este de la obiectul concret, la simbolul desenat si mai departe la cuvantul scris. Trebuie spus ca nu toate persoanele cu autism necesita parcurgerea unui drum atat de lung pentru a invata sa comunice dar, daca se lucreaza in acest mod, progresul este mai rapid.

Invatarea dexteritatii de a comunica pentru persoanele cu tulburare de spectru autist inseamna sa le dam posibilitea de a arata ceea ce doresc sa faca. Multe persoane cu autism sunt rar tacute. Ele ingana, bolborosesc, vorbesc si rad aproape tot timpul. Ele nu stiu sa taca si sa asculte. Daca reusim sa-i facem tacuti si atenti, atunci un obstacol clar in comunicare va disparea. Practic, se poate folosi semnul clasic cu indexul la buze. Dar, pentru a raspunde la comanda taci si asculta, copilul cu autism trebuie sa stie in mod real ce inseamna sa fii tacut. Putem sa-i dam posibilitatea sa inteleaga diferenta dintre tacere si sunet folosind propria noastra voce sau potentiometrul radioului.

A pune intrebari este foarte greu pentru oamenii cu autism. O modalitate de ajutor este de a-i invata propozitii sablon prin care sa ceara lucruri uzuale ( apa , inghetata, covrigi ) dar si sa ceara ajutor cand lucrurile nu le sunt clare (Eu nu am inteles ). Un refuz nepoliticos (NU, NU VREAU ) este frecvent din parea unei persoane cu tulburare de spectru autist. Aceasta se intampla doar pentru ca ea nu stie sa puna intrebari amabile care sa-i clarifice lucrurile. Pentru a putea raspunde la o intrebare trebuie sa si intelegi intrebarea. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu pot formula un raspuns pentru ca intrebarea include contexte abstracte, pe care ele nu le inteleg. Daca intrebam :”Cum ai ajuns la scoala, dimineata?” se prea poate sa nu obtinem nici un raspuns. O alternativa mai concreta ar putea fi:”Ai mers cu autobuzul sau cu masina, dimineata?” Persoanele cu tulburare de spectru autist trebuiesc sa invete sa foloseasca in raspuns atat limbajul verbal cat si pe cel nonverbal. De exemplu, raspunsul la un compliment este „MULTUMESC” si o postura linistita , fara grimase, fara agitarea mainilor sau orice alt gest inadecvat.

Dupa ce au invatat sa intrebe si sa raspunda acasa sau la scoala, mamei sau educatoarei, urmatorul pas greu este generalizarea, care este deficitara in cazul lor. Lipsa de flexibilitate care ii caracterizeaza pe cei cu autism duce la un raspus negativ, cel mai adesea. Ei raspund la o intrebare cu „NU” in loc de „DA”. Este mult mai angajant sa spui „DA” si pentru o persoana cu autism este greu sa-si reprezinte mental consecintele raspunsului afirmativ. Daca raspunsul este „NU”, practic se incheie discutia si aceasta este calea cea mai simpla , dar nu si adevarul despre ceea ce vrea persoana cu autism. Sfatul este sa nu il luati pe “NU” sau pe “NU VREAU” ca atare. Schimbati intrebarea spre ceva afirmativ si concret. “VREI SA MERGI SI TU LA CUMPARATURI?”, ”NU!” se inlocuieste cu “O SA CUMPARAM LAPTE SI MERE. VREI SA VII SI TU?”, ”DA!” Chiar daca un copil cu autism vorbeste bine in limba materna el area greutati in exprimarea dorintelor si emotiilor. Recomandarea este invatarea unei propozitii sablon, de tipul ”EU SUNT NERVOS”, atunci cand lucrurile nu merg bine pentru copil si exista riscul declansarii unui comportament nedorit.

A putea sa povestesti despre ceea ce ai facut in timpul vacantei este un lucru foarte greu, dar persoana cu tulburare de spectru autist poate sa invete sa priveasca impreuna cu interlocutorul o fotografie sau mai multe, din timpul vacantei. Se poate scrie un jurnal in timpul excursiei iar la intoarcerea acasa, acesta se poate citi anturajului. In felul acesta, copilul are un trecut, o istorie , un timp structurat, oportunitatea de a vorbi despre acesta in prezent si de ce nu, de a vorbi despre viitor. Cuvantul vorbit si semnul din limbajul semnelor sunt notiuni abstracte si dispar usor, insa obiectul, imaginea si cuvantul scris (inclusiv la calculator) raman, sunt notiuni concrete. Este mult mai usor cand un copil cu autism care nu vorbeste cere apa aratand o pictograma cu un pahar cu apa, decat daca ar folosi limbajul semnelor, pe care interlocutorul de fapt nu il cunoaste.
Nu putem vorbi despre dezvoltarea unui copil in absenta comunicarii, iar pentru copilul cu autism comunicarea este o adevarata “piatra de incercare”. Parintii spun la consultatie despre varful aisbergului, despre faptul ca fiul sau fiica lor nu-si gestioneaza bine furia si doresc ajutor pentru combaterea acestui coportament foarte vizibil si de nedorit in societate. Inaintea oricarui test, prima ipoteza la care ne gandim este ca acel copil nu intelege ce i se spune si comunica si el cum poate, adica inadecvat, tipand, lovindu-se pe sine si pe ceilalti. Noi trebuie sa invatam sa ne adaptam comuicarea cu ei!

Copiii cu autism sunt educabili!

Un comentariu
  1. Răspunde
    Miriam

    The posts are written in Romanian, but they are very efficiently written information. It will be beneficial to everyone who live with an autistic child, including myself. Keep up the good work, for sure I will check out more posts. And thank you, doctor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

vizitatori
vizitatori siringa