URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

5182882.t

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI- 2. COMUNICAREA

Vom continua cu alte dificultati de comunicare in cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist. Lor le este aproape imposibil sa vada lucrurile din perspectiva celorlalti, practic nu se pot pune in situatia altcuiva. Daca un copil si-a pus acasa batista in buzunarul stang al pantalonilor, el crede ca si educatoarea de la gradinita stie ca batista lui este in buzunarul stang al pantalonilor. Adesea parintii relateaza despre faptul ca un copil vorbeste despre sine la persoana a II-a singular, adica in loc de EU spune TU. Din perspectiva lui este greu de invatat ca EU sunt TU cand altcineva vorbeste cu mine si TU esti EU cand este vorba despre tine. Problemele de perspectiva sunt relevante si atunci cand copilul invata: in spate – in fata, deasupra – dedesubt, stanga – dreapta.
In timpul unei conversatii cu o persoana cu tulburare de spectru autist, in primul rand trebuie sa stim daca aceasta intelege sau nu ceea ce i se spune. Persoanelor autiste le este foarte greu sa arate ca nu au inteles ceva. Oamenii cu autism sunt amimici, nu gesticuleaza, pot avea ecolalie si cand ne privesc se uita la cine stie ce detaliu fizic sau de imbracaminte (parul sau un nasture). Contactul vizual este absent dar pot privi pupila interlocutorului si in felul acesta lasa impresia ca sunt atenti la ceea ce li se spune. Multi copii cu autism sunt fascinati de par, mai ales de cel lung sau de lucrurile care lucesc, precum ramele ochelarilor. Privirea este atintita spre interlocutor dar atentia copilului este la un detaliu fascinant pentru el si nu la ceea ce-i spunem. Nu este deloc usor sa aflam ce intelege in realitate o persoana cu tulburare de spectru autist. Ele invata sa fie politicoase si la orice le-am spune raspund cu ”DA”. Parintii, specialistii, educatorii si profesorii trebuiesc informati despre nivelul de dezvoltare al copilului. Daca un copil cu autism nu intelege ce i se cere, el va declasa o criza de furie cu tipete, plansete, agresivitate. Este cea mai frecventa cauza pentru care parintii vin cu copilul la medic. Mai mult deca atat, imposibilitatea copilului de a-si gestiona furia atunci cand merge in colectivitate este primul lucru pe care educatoarea il reclama parintilor.
Faptul ca un copil cu autism se loveste cu mainile peste fata sau ca l-a musct pe colegul lui de obraz este doar varful aisbergului. Ipoteza cea mai buna pentru comportamentul nedorit al copilului este ca el nu intelege ce i se cere, ca este confuz si nu stie cum sa ceara ajutor. Nu se poate concepe gestionarea tulburarii de comportamant fara a porni de la o ipoteza care sa se refere la cea mai mare parte din aisberg, respectiv partea nevazuta a sa, partea care se afla in apa, departe de privirile noastre.Copilul nostru trebuie sa invete „arta comunicarii”!
Cel putin doua principii stau la baza imbunatatirii comunicarii persoanelor cu de specrtu autist:
1. Invingerea handicapului nostru prin adaptarea comportamentului si modului de a comunica cu persoanele cu tulburare de spectru autist.
2. Deprinderea si antrenarea continua a persoanelor cu tulburare de spectru autust pentru dobandirea dexteritatii de a comunica.
1. Cum ne putem modifica noi comportamentul pentru imbunatatirea comunicarii cu o persoana cu tulburare de spectru autist presupune cateva reguli de baza, adesea valabile si in dobandirea „artei conversatiei”
Atentia suta la suta fata de interlocutor creste sansa ca un mesaj sa fie preluat de catre acesta. Daca tu insuti esti prezent suta la suta si nu faci alceva in acelasi timp in care te adresezi copilului si nici nu te gandesti la altceva si nici nu mai vorbesti cu alcineva, lucrurile incep bine. Urmeaza sa te asiguri ca persoana cu autism este si ea atenta in totalitate. De exemplu, iau cu ambele mele maini o manuta a copilului, ii rostesc numele si ma uit in ochii lui. Am apelat atat la limbajul verbal cat si cel nonverbal. Este important sa las sa treaca un timp suficient inainte de a vorbi pentru a avea siguranta ca am toata atentia copilului. Trebuie sa fim atenti si eventual informati daca respectivul copil suporta sa fie privit in ochi sau sa fie atins. Va rog sa nu tipati sau sa vorbiti tare pentru ca toate personele cu autism au tulburari senzoriale si hipersensibilitatea auditiva este frecventa. Un ton ridicat din partea noastra are drept urmare un copil care isi acopera urechile cu mainile si se indeparteaza . Orice comunicare devine imposibila in acest moment.
Cei mai multi copii cu tulburare de spectru autist au dificultati de intelegere a cuvintelor si o alta regula de aur in comunicarea cu ei este folosirea de cuvinte putine. Sa vorbim putin nu este ireverentios ci, dimpotriva, dovedeste grija, atentie, respect pentru persoana cu tulburare de spectru autist.
Adesea, cu totii ne intrebam daca intr-o conversatie folosim cuvintele potrivite. Antrenamentul in cazul comunicarii cu un copil autist presupune inlaturarea metaforelor care sunt de neinteles pentru acestia. Nu vom spune: „Ai bujori in obraji” ci, eventual, „Obrajii tai au devenit rosii afara”, iar indemnul „Odihneste-te dupa masa!” poate sa duca la aducerea unei perne si culcarea copilului langa masa din bucatarie. Capcanele lingvistice care induc neintelegere si zapaceala in comunicarea cu un copil cu autism pot fi dezamorsate uneori prin folosirea imaginilor care releva vizual ceea ce dorim sa inteleaga copilul.
Pentru a favoriza comunicarea persoanei cu autism trebuie inlaturata orice alta situatie care ar putea perturba atentia acesteia. Un calorifer care scoate un sunet, un ventilator, o hota, o toaleta la care se trage apa sunt sunete care le pot distrage acestora atentia. De asemenea, unele miscari din mediul inconjurator, care in mod obisnuit sunt ignorate de noi, ingreuneaza mult, pana la compromitere, comunicarea cu copilul: umbra unui pom care se misca pe perete, perdeaua care flutura la geam, un desen de pe tapet, o crapatura din tavan. Un mediu extern sarac in stimuli este obligatoriu pentru o persoana cu autism pe tot parcursul vietii, uneori.
Cred ca multi dintre dumneavoastra au cazut, la un moment dat, in capcana urmatoare: fiind obligati sa vorbiti cu o persoana care nu va stia limba, insinctiv, ati ridicat tonul , i-ati vorbit mai tare. Atitudine absolut inutila pentru vorbitorul unei limbi staine. Daca ne gandim ca persoana cu tulburare de spectru autist nu intelege ce ii spunem este ca si cum i-am vorbi intr-o limba straina. Cand comunicam cu o persoana cu tulburare de spectru autist nu ridicam tonul. Suntem mai eficienti daca ii vorbim incet, rar si clar. Sunt total nepotrivite cuvintele si frazele cu doua sau mai multe intelesuri. In loc de „Nu merge asa!” trebuie spus „Nu fa asa!”. Nu spunem „Fii atent sa nu cazi!” ci „Tine-te de balustrada!”.
A vorbi cu o persoana cu autism in propozitii scurte: „Vino”, „Aseaza-te”, „Maninca” poate parea cel putin trist dar functioneaza cu mult mai bine decat o discutie detaliata. In ultima instanta, putem initia orice fel de discutie cu o pesoana cu tulburare de spectru autist, singura conditie fiind ca acestia sa o inteleaga. Oricum, nu vom fi prea vorbareti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

vizitatori
vizitatori siringa