URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

copil_autist

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 1. DESPRE IDENTITATE

Identitatea unui om se realizeaza prin intermediul interactiunilor sociale. Interactiunea sociala este perturbata la persoanele cu tulburare de spectru autist, feed-back-ul este absent, nu se realizeaza reciprocitatea. Incapacitatea acestora de a interactiona cu ceilalti face ca identitatea lor, cunoasterea EU-lui propriu sa fie deficitara. Ei pot invata despre cine sunt si astfel sa-si formeze o identitate, o imagine de SINE reala. Construirea propriei identitati pentru o persoana cu autism presupune invatarea si repetarea catorva reguli de baza, fundamentale.
Invatarea numelui este un punct forte. Este una din primele intrebari adresata parintilor despre copilul lor si anume, daca acesta raspunde cand este strigat sau daca isi cunoaste numele. Cel mai adesea copilul nu raspunde la numele sau si atunci putem intreba daca el stie sa-si scrie numele. Daca raspunsul este negativ, recomandarea este invatarea copilului sa-si scrie numele pe hartie . Odata ce copilul poate sa-si scrie numele el poate sa-l foloseasca pe obiectele personale: paharul pentru periuta de dinti, prosopul, cuierul, scaunul, patul si orice alt obiect personal. Poate parea o exagerare dar nu este nici pe departe. Foarte multi copii isi deseneaza numele cu mult timp inainte de a invata sa scrie iar adolescentii isi pun „semnatura” pe aproape orice obiect le iese in cale. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu-si dobandesc identitatea in mod spontan, ele trebuiesc invatate iar cunoasterea numelui este un pas foarte important. Copilul cu autism va invata, mai repede sau mai incet, sa puna singur etichetele cu numele sau pe desene, carti, caiete, penar, etc. Este sigur, ca la un moment dat, copilul isi va cunoaste numele. Simbolurile, cu flori sau animale diverse, folosite pentru personalizarea obiectelor copiilor la gradinita nu sunt recomandate in cazul copiilor cu autism. Ei trebuie sa-si exerseze numele propriu si sa inceapa sa-si creeze propria identitate. Un ghiocel sau un iepuras afisati pe pat, cuier, scaun, prosop, etc. nu duce in nici un caz la clarificarea lucrurilor, nu structureaza existenta copilului si nici nu contribuie la cunoasterea de SINE.
Lucrurile sunt putin mai neclare atunci cand este vorba de timp. Timpul este abstract, se modifica dar si el trebuie structurat si clarificat. Copilul trebuie sa-si cunoasca varsta. De obicei, dupa intrebarea „Cum te cheama?” urmeaza „Cati ani ai?. Sa-si cunoasca varsta este foarte important pentru copilul care trebuie sa invete sa-si formeze propria identitate. Trecerea de la o varsta la urmatoarea, necesita un efort suplimentar si pregatirea pentru ziua de nastere necesita un alt timp si alte pregatiri. Trecerea de la 5 la 6 ani pentru ceilalti copii inseamna cadouri si tort si petrecere cu familia si prietenii. Pentru copilul cu autism inseamna dezordine care duce la confuzie si dezorientare (“Eu de la 6 ani sunt acelasi cu Eu de la 5 ani? Eu apartin aceleiasi familii?”). Ziua de nastere a copilului cu autism trebuie marcata cu mare atentie si bine pregatita, intr-un timp suficient. Scopul unei aniversari nu este numai educational ci si de a crea o oportunitate de bucurie pentru toti participantii.
Cu totii ne dorim pentru copiii nostri sa fie fericiti. Multe persoane cu tulburare de spectru autist sunt nefericite pentru ca nu sunt constiente de propriul handicap. Privita din afara, viata lor pare monotona dar pentru ei monotonia este o sursa de bucurie, de normalitate. Se apreciaza ca aproximativ jumatate din adolescentii cu sindrom Asperger sunt nefericiti pentru ca nu sunt inclusi in grupurile celorlalti tineri si atunci ei devin constienti de faptul ca sunt bizari, ca sunt altfel, ca sunt diferiti de ceilalti. Pentru adolescentii cu sindrom Asperger este greu sa exprime in cuvinte ce simt cu adevarat si care sunt deficientele lor, chiar si atunci cand stiu ca au o tulburare de spectru autist. Anturajul asteapta sa spui cateva cuvinte despre tine si atunci ei pot invata niste fraze sablon, de tipul: “Eu nu pot gandi atat de repede pentru ca eu am autism” sau “Eu nu pot sa ma hotarasc pentru ca eu am autism” sau “Eu nu pot vorbi. Eu am autism”. Frazele sablon sunt foarte bune de insusit pentru ca societatea nu este pregatita sa-i deosebeasca de ceilalti si atunci este oportun ca persoana cu tulburare de spectru autist sa poata comunica despre greutatile ei.
Clarificarea este foarte importanta in sine iar tertipurile nu-si au rostul cand este vorba de o persoana cu autism. Persoana cu autism va invata de la inceput ca nu va putea avea carnet de conducere, dar ea va putea calatori cu taxiul, autobuzul, avionul, trenul, vaporul. Este mai bine sa i se spuna unui om adevarul pentru ca, altfel, exista riscul de a gandi despre viitor in mod nerealist. Recunoasterea meritelor unei persoane este de bun simt dar pentru o persoana cu tulburare de spectru autist este foarte importanta marcarea, prin lauda, a fiecarei reusite. Nu este recomandata inflatia de cuvinte pentru marcarea lucrului bine facut. In loc de “Ce destept esti!” si multe alte cuvinte pe aceasta tema, se prefer “Bravo pentru ca ai pus masa”. Folosim superlativele doar daca persoana a facut ceva neobisnuit. Se exclude ideea ca o persoana cu autism nu apreciaza laudele. Un zambet sau un “BRAVO!” cred ca sunt mult mai apreciate de un copil cu autism pentru ca el are in permanenta nevoie de clarificare. Oamenii cu autism comunica deficitar dar nu inseamna ca ei nu au nevoie de confirmare si de cunosterea punctelor tari si punctelor slabe din existenta lor. Un copil cu autism poate sa stie ca nu va putea juca fotbal de performanta ca idolul lui dar ca se poate juca oricum cu mingea sau ca poate desena ori de cate ori doreste chiar daca desenele lui nu sunt foarte reusite.
Eu cred ca fericirea este o alegere personala. Numai noi, prin personalitatea noastra , decidem daca vom fi sau nu vom fi fericiti. Chiar daca adevarul este uneori crud, multi dintre noi am optat pentru adevar. Dar, nu uitati: “Nu inchideti o usa fara sa deschideti o fereastra!” Faceti copilului dumneavoastra filme video si fotografii pentru a va aminti impreuna trecutul dar si pentru a lucra mai bine la prezent si viitor. Imaginile va vor arata ca progresul este posibil, ca el exista, mai devreme sau mai tarziu. Au existat probleme, care se vad pe film sau in fotografii, dar toate si-au gasit pana la urma o rezolvare si au contribuit la crearea identitatii persoanei cu autism de astazi. Vom continua!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

vizitatori
vizitatori siringa