URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

Toate postarile din categorie: Psihiatrie Pedriatica

autismpuzzle

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – AUTONOMIA VIETII COTIDIENE. NOTIUNI PRACTICE.

Fiecare dintre noi avem propriile legi, reguli dupa care ne calauzim in viata si in acelasi timp ne adaptam experientelor, situatiilor cu care ne confruntam la un moment dat. Adesea, parintii copiilor cu tulburare de spectru autist (si nu numai) sunt mai preocupati de diagnosticul copilului si implicit de cauza tulburarii decat de ceea ce copilul lor este capabil sa faca. Dupa depasirea fazelor de soc si culpabilizare parintii trebuie sa fie preocupati sa-l ajute pe copil sa se antreneze pentru „aceasta viata” si cu mijloacele de care „acesta” dispune.
Vom sti cat de functionala este o persoana doar daca vom afla ceea ce aceasta poate si respectiv nu poate sa faca, raportat la varsta sa cronologica. Punctele tari si punctele slabe, respectiv plusurile si minusurile dezvoltarii oricarui copil sunt usor de diagnosticat pentru ca acesta poate sau nu poate sa realizeze activitatile corespunzatoare varstei sale. Emergent inseamna ca activitatea respectiva este pe cale sa fie realizata de catre copil, adica este in curs de realizare dar pentru a fi realizata, copilul are inca nevoie de ajutor. Intrebarea urmatoare si absolut fireasca este de cat de mult ajutor are nevoie copilul pentru a realiza respectiva activitate. Daca eu intreb familia despre cum mananca un copil, de cele mai multe ori nu obtin nici o informatie despre autonomia la masa. Parintii spun despre copilul lor ca „mananca bine” sau ca „mananca de toate” dar adevarul este ca acesta, desi este de exemplu  scolar, este hranit exclusiv  de un adult. Cu alte cuvinte, acest copil cu autism, de varsta scolara, inca nu poate sau mai corect nu are exercitiul de a manca singur. Sau, familia poate relata despre autonomia la masa a copilului cu autism cum ca acesta are nevoie inca de ajutor fizic si verbal sau este suficient ajutorul verbal sau, in cel mai bun caz, copilul are nevoie doar sa fie incurajat verbal sa manance singur.
Sa luam un exemplu simplu: spalatul pe maini. Gradul unu de autonomie inseamna ca persoana care il ajuta pe copil sa se spele pe maini, ii vorbeste acestuia despre activitatea in curs de desfasurare dar in acelasi timp il acompaniaza si fizic: ii conduce mainile sub jetul de apa impreuna cu mainile sale, il ajuta sa-si frece mainile una de cealalta, sa ia si sa puna la loc sapunul, sa inchida si sa deschida apa, etc. Gradul doi de autonomie inseamna ca adultul foloseste aceleasi cuvinte pe care le-a folosit atunci cand i-a dat copilului si ajutor fizic, dar acum cuvintele singure sunt suficiente ca sprijin. Gradul trei de autonomie inseamna ca o persoana executa o actiune ca urmare a unui indemn, fara sa fie nevoie de explicatii suplimentare. Copilul se spala pe maini doar daca i se spune: „Du-te si spala-te pe maini!”. Copilul autonom este copilul care singur merge si se spala pe maini inainte de masa, dupa ce a folosit toaleta sau ori de cate ori este nevoie.
Se poate realiza o schema a gradului de autonomie pentru fiecare copil cu autism in parte, in care sunt trecute activitatile pe care el nu le poate realiza si se marcheaza data de inceput pentru procesul de invatare. Aceste scheme individuale de autonomie sunt foarte bune atat pentru copil cat si pentru parinti si educatori.

Orice consultatie trebuie sa includa si informatii despre autonomia copilului la masa si la toaleta si chiar si atunci cand familia nu este suficient de preocupata de aceste subiecte pentru a le aduce in discutie. Adevarul este ca toate aceste activitati de invatare care conduc in final la dobandirea autonomiei unei persoane cu tulburare de spectru autist sunt foarte obositoare pentru cei din jur. Va atentionez, de asemenea, ca achizitionarea deprinderilor de zi de zi nu poate dura o viata!

Schemele de autonomie la masa si la toaleta sunt foarte bune in copilarie. Nu pot sa nu mentionez ca parintii care par severi cu copiii lor in dobandirea autonomiei

sunt cei care le fac acestora cele mai mari servicii pentru viitorul lor de adulti. Va rog sa acordati si copilului cu tulburare de spectru autist foarte multa atentie si foarte multa rabdare, chiar daca uneori, exasperati, veti exclama: „Dar ti-am spus acest lucru de o mie de ori!”. Pentru atigerea scopului, adica dobandirea autonomieiei unui copil cu autism vom spune acelasi lucru o data si inca o data, de mii si mii de ori. Invatarea „de la sine” nu exista pentru copilul cu autism. El trebuie invatat si antrenat sa devina autonom.
Iata, inca doua exemple practice, legate de autonomia la masa si la toaleta:
Daca, in timpul consultatiei, intrebarea mea este formulata astfel: „Copilul dumneavoastra spune sau comunica intr-un fel, atunci cand vrea la toaleta?” si raspusul din partea familiei este: ” Da!”, atunci voi sti cu siguranta ca familia a rezolvat problema financiara a scutecelor de unica folosinta si acest fapt este foarte bun pentru toata lumea. Pentru a sti daca un copil este autonom la toaleta mai trebuie sa stim si daca: merge spre si gaseste toaleta, inchide si deschide singur usa, aprinde lumina singur, ridica singur capacul la WC, isi da jos pantalonii, se aseaza singur pe olita sau WC, sta in picioare sau sezand pentru a face pipi, isi tine penisul, isi rupe hartia igienica atat cat este nevoie, se sterge singur, isi ridica pantalonii, se incheie singur la nasturi sau fermoar, trage singur apa la toaleta, pune singur capacul la loc, se spala pe maini cu apa si sapun, se sterge pe maini, stinge singur lumina la baie, deschide si inchide singur usa la baie si multe altele.
Daca familia nu spune ceva negativ despre comportamentul persoanei cu tulburare de spectru autist la masa si intrebarea mea este: „Copilul dumneavoastra mananca singur?” si raspunsul este: „Da!”, eu nu voi sti niciodata nimic despre autonomia la masa a copilului. De exemplu, nu stiu daca isi cunoaste locul la masa, daca se serveste singur, daca isi ia o portie potrivita, daca mananca cu mana, cu lingura sau cu furculita si cutitul, daca isi toarna bautura in pahar si bea corect, daca cere mancare in plus, daca foloseste servetelul, daca pune si strange masa, daca mesteca bine mancarea, daca inghite mancarea cu bautura, daca ia o cantitate potrivita de unt, daca isi unge painea, daca tine si musca din sandwich, daca isi pune salam pe paine, daca isi taie cascavalul, casul sau branza, daca isi curata o banana, daca musca dintr-un mar, daca isi curata o portocala sau o mandarina, etc.
Rasplata muncii pentru dobandirea autonomiei la masa pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este in viitor, cand acestea vor putea sa ia masa in oras, cu familia si prietenii. Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
fp-autism

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – DEZVOLTAREA MOTORIE SI ACTIVITATEA FIZICA

Trebuie sa mentionam de la bun inceput ca dezvoltarea motorie a unui copil cu tulburare de spectru autist nu este prima grija a parintilor. Chiar daca achizitiile motorii ale copilului au fost intarziate in primii 2 ani de viata, acesta ajunge la medic, de obicei, la inceputul anului 3 de viata pentru ca nu vorbeste, in primul rand si in al doilea rand, pentru ca nu stie sa faca tot atat de multe lucruri precum ceilalti copii de aceeasi varsta. Nu trebuie uitat nici un moment ca o dizabilitate motorie este intotdeauna prezenta la persoanele cu tulburare de spectru autist dar este discreta si tabloul clinic este dominat de alte tulburari care atrag atentia anturajului.
Copiii cu autism au uneori o mica intarziere in achizitionarea mersului. Mai precis, in loc sa mearga singuri pana la varsta de 1 an si 6 luni, ei merg in jurul varstei de 1 an si 9 luni. Apoi, nu sunt la fel de abili, ca ceilalti copii, in jocul cu mingea, merg pe varfuri sau oricum stangaci si nici la un concurs de alergari nu ar iesi pe primele locuri. Dar nu numai motricitatea grosiera  (mersul) este modificata ci si motricitatea fina nu se incadreaza in parametri normali pentru varsta. Incheiatul sireturilor, incheiatul nasturilor, coloratul in contur, scrisul si orice alta activitate manuala este mai greu de achizitionat de un copil cu autism sau nu va putea fi achizitionata niciodata. Mai pot fi prezente ticuri motorii faciale, cel mai frecvent clipirea rapida sau grimasele.
Putem spune, fara a gresi, ca persoanele cu tulburare de spectru autist au tulburari de coordonare motorie care le afecteaza atat motricitatea fina cat si pe cea grosiera. Mersul persoanelor cu tulburare de spectru autist aminteste uneori de marionete. Ele nu balanseaza bratele in timpul mersului si exista o lipsa de coordonare intre miscarile membrelor sperioare si ale membrelor inferioare. Colegii sesizeaza si ironizeaza toate aceste bizarerii motorii, ceea ce accentueaza izolarea copilului cu autism si intr-un final, el refuza sa mai participe la orele de educatie fizica de la scoala . Kinetoterapeutii sunt cei care pot ameliora coordonarea deficitara a copiilor cu autism prin programe personalizate de kinetoterapie si dans pe o muzica bine aleasa. Inotul este larg dezbatut de familie si specialisti pentru ca foarte multi copii cu autism nu sunt ” prieteni” cu apa. De cate ori este posibil inotul trebuie practicat pentru ca un copil care inoata bine va fi admirat de toata lumea si tuturor ne place sa fim admirati si laudati.
Jocul cu mingea nu este usor pentru copiii cu autism. Sunt multi parinti care relateaza faptul ca baietelul sau fetita lor nu reuseste nici sa arunce nici sa prinda mingea si  nici sa loveasca mingea cu piciorul. Aceasta inaptitudine de a juca fotbal are drept consecinta izolarea copilului pe parcursul recreatiilor pentru ca fotbalul este jocul de echipa cel mai apreciat. Iar un lucru care nu este practicat, nu poate fi invatat! Parintii sunt sfatuiti sa se joace cu copiii lor cu mingea. Chiar daca si parintii si copilul stiu ca nu intra in discutie fotbalul sau baschetul de performanta, inscrierea copilului cu autism intr-un club pentru juniori, unde se practica un joc de echipa, poate fi benefica.
Problemele de echilibru sunt adesea frecvente si testul de a sta intr-un picior cu ochii inchisi atesta acest lucru. Kinetoterapeutul poate sa lucreze cu copilul pentru imbunatatirea echilibrului iar parintii si educatorii pot participa activ la antrenamente. Dexteritatea manuala deficitara am mentionat-o in articolele anterioare, atunci cand a fost vorba despre dobandirea autonomiei in viata de zi cu zi  la persoanele cu tulburare de spectru autist. Scrisul este urat si adesea copilul cu autism refuza sa scrie de mana si atunci el poate fi lasat sa scrie la computer. Miscarile rapide ale membrelor superioare sau altfel spus, graba excesiva pot compromite si alte activitati in afara de scris. Taiatul cu foarfeca, pentru un copil cu autism lipsit de ponderatie si impulsiv, poate fi „dat peste cap”. Nereusita poate declansa criza de furie, despre care stiti bine ca nu este usor de gestionat. Cel mai bine prevenim ceea ce nu ne dorim si il invatam pe copil lucrul chibzuit. La inceput, un metronom poate ajuta copilul sa-si incetineasca  ritmul de lucru.
Ritmul este greu de mentinut pentru persoanele cu tulburare de spectru autist. Cand doua persoane obisnuite merg pe strada ele isi sincronizeaza miscarile picioarelor, ca soldatii care marsaluiesc la parada. Cu alte cuvinte:”Mergem in acelasi ritm.”Persoana cu autism are ritmul ei propriu. Demult, si eu incercam sa merg in acelasi ritm cu un pacient cu autism cand ne plimbam prin oras. Nu am reusit niciodata si eu am renuntat la acest obiectiv. Consider ca este mai pretios timpul petrecut impreuna decat sa ne concentram doar sa mergem in acelasi ritm.
In mod obisnuit, noi imitam pozitia si gesturile persoanei cu care vorbim si acest lucru se petrece in mod inconstient si cu atat mai mult cu cat suntem mai in acord unii cu ceilalti. Persoanele cu autism nu se sincronizeaza cu interlocutorul dar pot depasi acest inconvenient daca le imita perfect gesturile, chiar si pe cele minore. Rezultatul acestui exces de imitatie va fi un comportament artificial, fals si sigur nefiresc, bizar in ochii oamenilor din jur. Adevarul este ca oamenii cu autism pot invata sa imite dar nu pot invata sa-si sincronizeze miscarile. Nu este vorba nici de falsitate si nici de atificialitate . Asa sunt ei si noi ii vom lua ca atare! Activitatea fizica este o parte foarte importanta din viata oamenilor cu autism. Pentru acestia nu este suficienta ora de educatie fizica de la scoala. Ei au nevoie de o activitate fizica zilnica si individualizata. O activitate fizica bine definita poate ameliora mult comportamentele distructive si stereotipiile motorii. Dupa 45 de minute de activitate fizica sustinuta efectul de relaxare dureaza cateva ore.  Daca acest lucru se intampla zilnic, persoana cu autism are cateva ore in fiecare zi pentru a se concentra pe activitatile constructive in detrimentul celor distructive.
Lipsa de activitate fizica este frecvent intalnita la persoanele cu autism si acest lucru agraveaza insomniile, frecvente de asemenea in tabloul clinic al acestora. Activitatea fizica este uneori suficienta pentru ameliorarea unei insomnii care nu a raspuns anterior la tratamentele medicamentoase propuse de psihiatrul copilului sau adultului.  Programul de activitate fizica trebuie inscris in activitatea zilnica a persoanelor cu tulburare de spectru autist. Plimbarile lungi si linistite sunt bune si ele, ca si dansul, baletul, inotul si orice alta activitate care presupune miscare. Kinetoterapeutul este cel care se ocupa de activitatea fizica a oamenilor cu autism. Activitate fizica zilnica si sub indrumarea kinetoterapeutului poate fi privita cu suspiciune de parintii sau educatorii preocupati de limbaj, socializare, comportamente nedorite si alte lucruri de corectat si de invatat de copilul cu autism. In momentul in care am afirmat ca o dizabilitate motorie este intotdeauna prezenta in cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist , urmatorul pas a fost sa recomand activitatea fizica zilnic si sub supravegherea atenta a unui kinetoterapeut, pentru persoanele cu autism de orice varsta.
Cauzele pentru care o persoana cu tulburare de spectru autist face miscare putina sau deloc sunt multiple: lipsa de initiativa, inflexibilitatea, problemele grave de comunicare si socializare, la care se adauga frecventa mare a supraponderalitatii prezenta din copilarie. Nu in ultimul rand si fara a judeca pe nimeni, nici adultii din preajma  persoanei cu autism nu sunt intotdeauna in stare sa-si mai ia inca o sarcina zilnica, atunci cand agenda zilnica este deja suprasaturata.

Eu folosesc dizabilitatea motorie ca si criteriu de diagnostic pentru motivul ca are consecinte semnificative in viata persoanelor cu tulburare de spectru autist. Rolul kinetoterapeutului este decisiv, atat pentru o evaluare motorie completa dar si pentru alcatuirea programului de activitate fizica zilnica a acestora. Noi toti trebuie sa invatam sa facem activitatea fizica ce ni se potriveste!

Persoanele cu autism sunt educabile!

Citeste mai mult

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST-COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – DESPRE ADOLESCENTA

In general, parintii sunt preocupati de adolescenta si viata de adulti a copiilor lor, indiferent daca este vorba de un copil cu nevoi speciale sau de orice alt copil. In perioada copilariei, parintii consuma multa energie cu copiii lor si unii dintre parinti poate sunt epuizati si pierd din vedere ca timpul trece si copiii lor nu mai sunt copii, ei devin adulti si aspiratiile lor sunt de adulti. Cine ii invata pe oameni sa devina adulti? Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare!
Cand am in fata un copil, imi spun : „Parintii au intodeauna dreptate, din punctul lor de vedere!” si lucrurile par sa functioneze. Am tot vorbit despre copiii cu tulburare de spectru autist dar ei nu vor fi pentru toata viata copii, ei vor deveni adolescenti si adulti. Raspunderea pentru adultii cu tulburare de spectru autist trebuie sa fie la fel de mare ca si cea pentru copii dar , pe de alta parte, un copil cu autism este diferit de un adult cu autism.
Adolescenta este un punct de cotitura pentru toti oamenii si la fel se petrec lucrurile si in cazul oamenilor cu autism. Unii parinti relateaza faptul ca un copil compliant pana in urma cu putin timp si-a modificat negativ comportamentul, a devenit mai distructiv, mai agresiv, mai agitat, mai hiperactiv. Alti parinti se plang ca adolescentul cu autism este mai pasiv, mai lenes, mai fara interes pentru ceea ce se petrece in jurul lui, nu mai este motivat ca inainte. Cel mai important lucru care se intampla in perioada adolescentei este eliberarea treptata a tanarului de sub tutela parintilor. Acest fapt nu se realizeaza in cazul adolescentilor cu autism in mod spontan, asa cum se intampla cu ceilalti adolescenti. Parintii, ajutati de terapeuti, trebuie sa il invete pe adolescentul cu autism sa-si dobandeasca independenta maxim posibila pentru el. Recomandarile sunt usor de facut, dar dobandirea autonomiei de catre o persoana cu tulburare de spectru autist presupune o activitate de invatare care nu se opreste niciodata, practic dureaza pe tot parcursul vietii acesteia. Interventia precoce este de recomandat dar trebuie sa tinem pasul si cu timpul. Parintii sunt uneori coplesiti si nici nu-si dau seama ca ei insisi intretin dependenta propriilor copii, in loc sa o reduca pe cat de mult se poate. Am intalnit adolescenti cu autism care nu au fost plecati niciodata de acasa fara parinti, fie in excursii sau tabere, fie intr-o banala iesire in oras cu prietenii.
Un alt fapt negativ, pe care l-am mai mentionat dar asupra caruia vreau sa insist este dormitul in pat cu parintii sau cu unul dintre parinti. Pentru ca un copil cu autism suporta greu schimbarile se recomanda sa fie invatati sa doarma singuri, in camera lor cat se poate de repede. Poate inainte de a merge la scoala? Motivatia este acum foarte buna : „Copiii care merg la scoala, dorm singuri in pat!”. Daca acest lucru se realizeaza pas cu pas sau copilul este scos din patul matrimonial brusc, prin metoda luarii prin surprindere, este decizia familiei. Recomandarea specialistului este ca dormitul cu parintii trebuie sa inceteze pe cat de repede este posibil. De ce aceasta insistenta pentru obligativitatea de a dormi singur, in camera sa si in patul sau? Pe de o parte trebuie protejata viata intima a parintilor iar pe de alta parte pentru a respecta intimitatea adolescentului cu autism, a carui dezvoltare sexuala este inevitabila. Parintii, coplesiti si obositi de activitatile grele si neintrerupte pe care sunt obligati sa le desfasoare cu un copil cu autism, pot trece usor cu vederea ca s-au instalat caracterele sexuale secundare si adolescenta bate la usa. Pentru parinti, copilul ramane tot mic iar pentru copilul cu autism nimic nu se intampla de la sine. Daca parintii continua sa-l trateze pe adolescent ca si cum ar fi la granita, este inevitabil ca atunci cand el isi manifesta sexualitatea, familia sa fie socata si nepregatita sa faca fata situatiei. Ganditi-va la situatia dramatica in care parintii au in patul matrimonial un adolescent cu nevoile sexuale normale pentru varsta sa si care nu a exersat niciodata dormitul in propriul pat. Acest adolescent, tatat in continuare ca un copil, va dezvolta o tulburare tipica adolescentei si va pleca de acasa. El risca sa devina un tanar debusolat si furios, capabil de actiuni necugetate si riscante. Neinsotit, in strada in care se gasesc tot felul de oameni, cu un comportament vizibil bizar pentru ca nu mai reuseste sa-si gestioneze crizele de furie, tanarul cu autism este cel mai adesea tinta abuzurilor de tot felul.
Persoanele cu tulburare de spectru autist, chiar si cand au un coeficient de inteligenta in limite normale sau peste medie, sunt naive si vulnerabile. Din aceasta cauza, ele sunt frecvent victime ale agresorilor. Daca o sa ma intrebati despre predispozitia lor la acte condamnabile, comparativ cu restul populatiei, raspunsul este NU! Ele au un cod moral riguros. Adesea, le spun adolescentelor care se plang ca au fost mintite de prieteni, ca ar trebui sa aiba un prieten cu autism pentru ca acesta nu minte niciodata. In timp ce adolescentii din jur au experiente sexuale, adolescentii cu autism raman atasati de normele morale, deci de simplele prietenii si de problemele scolare.
Insomnia persoanelor cu tulburare de spectru autist este cauza cea mai frecventa pentru care parintii iau decizii nefericite pe parcursul noptii. Nu este putin lucru sa-ti deranjezi vecinii noaptea si mai ales atunci cand stai la bloc! Si asa ajung copiii cu autism in pat cu parintii sau parintii isi plimba noaptea copiii prin oras, pe jos sau cu masina, pentru ca acestia din urma vor sa-si inceapa ziua si implicit activitatile, in miez de noapte. O ipoteza pe care eu o agreez este ca acest copil, insomniac prin natura tulburarii de fond, nu este suficient de obosit cand este ora de somn sau, altfel spus, se odihneste prea mult ziua. Somnul de amiaza se poate inlocui cu o activitate pe scaun si la masa, deci pe timpul zilei nu se va sta pe pat. Pe timpul zilei trebuie sa facem ceva! Imi pare rau ca trebuie sa va spun ca a „butona” telecomanda televizorului nu este o activitate! Daca mentinem copilul cu autism, pe tot parcursul zilei, treaz si activ, avem sansa, in timp, ca insomnia de adormire sau trezirile din timpul noptii sa se amelioreze si in final sa dispara. Nu trebuie uitata nici activitatea fizica, o componenta importanta a vietii persoanelor cu autism. Efectuata zilnic si individualizat, activitatea fizica contribuie la combaterea tuturor comportamentelor nedorite. Persoanele cu autism sunt educabile!

Citeste mai mult

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – INTERESE SI RUTINE

In continuare, va voi prezenta cateva date despre interesele si rutinele specifice persoanelor cu sindrom ASPERGER si nu numai. Persoanele cu tulburare de spectru autist si intelect bun au o fascinatie pentru o categorie de interese, care le ocupa timpul si le domina conversatia, pe de o parte iar pe de alta parte, adopta rutine carora li se conformeaza fara echivoc.
In functie de varsta, obiectul preferat poate fi aproape orice ( etichete, port-chei, creioane de o anumita culoare sau/ si forma, etc.). Dorinta copilului de a colectiona anumite obiecte este foarte puternica si obiectul preferat se schimba cu altul de-a lungul timpului dar acest inters solitar il deosebeste de ceilalti copii. La varste mai inaintate, fascinatia pentru un obiect este inlocuita cu fascinatia pentru un subiect (despre trenuri, dinozauri, electronice, etc.). Cunostintele copiilor cu autism si intelect normal sau supradotati intelectual sunt adesea enciclopedice. Copilul citeste si intreaba tot timpul despre subiectul preferat. Subiectul preferat este personal si nu are nici o legatura cu subiectele „la moda” printre colegii de aceeasi varsta. Din pacate, pe nimeni nu intereseaza datele statistice si nici Mersul Trenurilor. Aceasta acumulare de informatii exhaustiva le ocupa persoanelor cu autism mintea si timpul. Uneori si casa familiei este plina de materiale si jucarii care corespund unei pasini de moment si este exclus acceptul copilului sa se desparta de ele. O rutina odata instalata „trebuie” mentinuta cu orice pret de familie. Copilul devine nelinistit la orice tentativa de modificare a rutinelor lui dar atunci cand lucrurile devin de neacceptat, familia trebuie sa preia controlul. De exemplu, un copil isi aliniaza cele 5 masinute inainte de culcare. Cand numarul masinutelor aliniate perfect si simetric, in camera copilului, ajunge la 50, este o problema si obiectul preferat ar trebui inlocuit treptat cu altceva.
Multi dintre noi avem un hobby, ceea ce este un lucru normal. Diferenta dintre un interes normal si preocuparea excesiva si excentrica a persoanelor cu tulburare de spectru autist rezulta din caracterul solitar al interesului acestora,  precum si din faptul ca acest interes le domina  mintea,  conversatia si le ocupa tot timpul. Si atunci cand si cum sa mai faci si altceva?
Sa incercam sa lasam deoparte varful aisbergului si sa ne imaginam ce ar putea fi dincolo de luciul apei, in adancuri. Ne amintim din definitia autismului ca persoanele cu aceasta tulburare au probleme serioase de comunicare. Cand nu esti dotat pentru conversatie poti intretine un dialog  pe o tema preferata deoarece cuvintele vin de la sine cand ai cunostinte aprofundate si o practica indelungata a subiectului. Daca stati putin si va ganditi cred ca si dumneavoastra aveti in cercul de prieteni si cunoscuti pe unii care nu fac altceva decat sa-si etaleze excelenta in domeniul in care lucreaza. Cu ocazia evenimentelor sociale, culturale sau de familie sunt evitati de toata lumea.
In al doilea rand, persoanele cu sindrom ASPERGER au in comun teama de a nu fi considerate stupide, de catre anturaj. Va reamintesc despre scolarizarea copiilor cu autism. Atunci va spuneam  ca nu imi este teama ca ei nu ar putea parcurge programa scolara dar imi este teama de recreatii.  O fraza negandita si fara nici o semnificatie la modul propriu, pe care un coleg o rosteste fara sa vrea: ” Esti prost!”  declanseaza  o criza de furie a carei gestionare nu este usoara.
In al treilea rand, se stie ca oamenii cu autism suporta foarte greu schimbarea. O activitate sociala este un haos in sine. Cand abordeaza subiectul lor de interes, persoanele cu autism isi creaza putina ordine in dezordinea din jur. Un computer (telefon, tableta) care este logic, coerent si constant este un centru de interes ideal. Ce pacat ca nu poate fi luat si la nunta unei verisoare!
Pentru o persoana care socializeaza defectuos, aceste ocupatii solitare si repetitive permit evitarea sau macar diminuarea stress-ului cauzat de un contact social. Daca interactiunea sociala este greoaie, multi ditre noi apelam la micile noastre placeri, cu care ne ocupam tipul intr-un mod agreabil. Este la fel si in cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist. Este adevarat ca acestia dezvolta o adevarata fascinatie pentru interesul lor de moment dar au si ei dreptul sa se bucure de viata, cum avem si noi ceilalti!
Va reamintiti ca am mai discutat despre limitarea si stoparea activitatilor repetitive si a comportamentelor nedorite. Atunci va relatam despre succesul pe care il putem avea cu un ceas desteptator (clepsidra) pe care il punem sa sune atunci cand o activitate nedorita trebuie sa inceteze.  Copilul primeste sa efectueze o alta activitate placuta si sunt indepartate obiectele de interes particular din campul de lucru.  Ceasul sau clepsidra ar putea clarifica pentru copil si momentul cand va putea sa se intoarca la activitatea favorita. Tot ceasul si clepsidra pot marca si intreruperea monologului agasant si neconstructiv, acea papagaliceala fara rost. Alternativa pentru o activitate preferata de copil dar obsesiva si de nedorit inseamna inlocuirea cu o activitate constructiva si de actualitate. Activitatea de informatica este preferata de foarte multe persoane cu tulburare de spectru autist si intelect normal. Putem folosi interesul particular pentru computer prin includerea acestuia intr-o activitate considerata plictisitoare de catre copil. Sau putem folosi  lucrul la computer ca recompensa. Cu alte cuvinte, accesul copilului la activitatea preferata, respectiv lucrul la calculator, are loc doar dupa ce a efectuat ativitatea educationala mult mai putin placuta. Decizia ii apartine si este responsabilizat. Recompensele  „merg” intotdeauna! Daca un copil face 10 adunari corect, el poate merge la biblioteca pentru 10 minute cu lectura lui preferata sau daca nu va intrerupe ora de curs cu intrebari despre subiectul preferat pana la sunetul clopotelului, el va beneficia de un timp suplimentar pentru interesul particular, la finalul cursului.
Nu in ultimul rand, aceste centre de interes pot ajuta persoana cu tulburare de spectru autist sa acceada la o slujba atunci cand ajunge la varsta de adult. Oamenii obisnuiti respecta talentul cuiva si cand esti cel mai bun intr-un anumit domeniu esti stimat de anturaj, chiar daca esti mai bizar si ai ciudateniile tale. Interesul persoanei cu autism ii aduce acesteia bucurie in viata si respectul societatii pentru talent si performanta. Aceste lucruri nu sunt de neglijat!
Rutinele fac existenta previzibila si tind sa imprime o ordine in lupta cu incertitudinile, haosul si schimbarile intolerabile pentru persoanele cu tulburare de spectru autist. Poate ca multi oameni au o oarecare frica de schimbarile inerente din viata dar la persoanele cu autism noutatea produce anxietate. Un deces in familie, schimbarea locuintei, schimbarea locului de munca sunt generatoare de sentimente excesiv de dezagreabile pentru acestia. Rutinele faciliteaza coerenta si ordinea in viata persoanelor cu tulburare de spectru autist. Din nou si din nou, ne intrebam ce putem face pentru a evita excesele? Cat de departe putem merge cu toleranta? Nu putem accepta ca un copil cu autism sa se transforme intr-un mic tiran in incercarea de a impune celorlalti propriile lui rutine. Copil, parinti si specialisti, impreuna, trebuie sa ajunga la un compromis, prin educatie. Structurarea spatiului si a timpului, folosire suportului vizual, o existenta predictibila, oferirea de alternative atunci cand este nevoie de o schimbare vor minimaliza bulversarile inutile. Atentie la atitudinea noastra inedecvata fata de persoanele cu tulburare de spectru autist! Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
aut

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – TULBURARILE DE COMPORTAMENT SI STEREOTIPIILE

O grea intrebare pentru oamenii aflati in preajma persoanelor cu tulburare de spectru autist este cat de ingaduitori trebuie sa fie cu acestea? Stereotipiile, ideile obsesive, tulburarile de comportament sunt greu de acceptat de familie si societate. Unul sau mai multe comportamente nedorite aduc familia cu copilul la psihiatru, in speranta ca un tratament medicamentos le-ar putea stopa sau macar diminua. Tulburarile de comportament si stereotipiile atrag atentia celor din jur si fac mai vizibila ciudatenia persoanelor autiste, releva faptul ca sunt diferite de ceilalti. Un copil care se ciupeste permanent de brat sau altul care isi trage tot timpul manecile sau se trage de haine sau isi smulge parul din cap sau se musca de mana sau leveste ritmic un calorifer sau flutura o soseta este clar ca va modifica intreaga viata sociala a unei familii.
Comportamentul nedorit poate aparea cand copilul cu autism nu are nimic de facut sau cand vrea sa comunice cu cei din jur si nu stie cum sa o faca sau nu comunica verbal. O alta ipoteza ar putea fi pusa in legatura cu frica si nelinistea pe care le resimte copilul cand lucrurile nu ii sunt clare.
Mersul la doctor sau la stomatolog sau efectuarea de investigatii nu sunt usor de realizat cu persoanele cu autism. Ei nu isi pot exprima suferintele fizice iar celor din jur le este greu sa le observe. De multe ori, o cosultatie banala pentru un copil, in cazul copilului cu autism se recurge la anestezie generala. Am vazut parinti umiliti de medici fara cunostinte despre persoanele cu autism, acuzati ca au venit prea tarziu cu copilul la medic, adica au intarziat diagnosticul si au complicat tratamentul. Cu alte cuvinte, otita copilului era deja supurata iar apendicita era deja peritonita. Ganditi-va la un copil cu autism care este adus de familie la gradinita intr-o dimineata care nu parea cu nimic diferita de celelalte si copilul incepe sa se loveasca de perete si podea, cu capul. Poate ca primul gest ar trebui sa fie un examen pediatric. Copilul nostru avea un abces dentar pe un fond de carii dentare si resturi radiculare. Comportametul copilului a disparut dupa ce a primit tratamentul adecvat pentru durere. Va rog sa aveti grija de dantura copilui dumneavoastra si spalatul pe dinti sa fie dobandit obligatoriu si cat mai repede posibil.
O alta ipoteza pentru un comportament nedorit ar putea fi o modificare in mediul de viata al copilului. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu suporta schimbarile si un comportament nedorit ar putea fi cauzat de reamenajarea locuintei, de achizitionarea de haine sau pantofi noi pentru copil sau daca la scoala este un profesor nou.
S-ar putea ca unele sentimente, bucuria sau supararea, sa declanseze tulburarile de comportament si stereotipiile. Sau, balansarea corpului, leganatul capului, fluturatul mainilor creaza persoanei cu autism o senzatie de placere, ca atunci cand esti bucuros ca faci un lucru placut sau ca atunci cand te odihnesti pentru ca esti obosit.
O informatie importanta si preocupanta este despre momentele cand apar stereotipiile si comportamentele nedorite sau daca exista un loc anume pentru declansarea lor. Comportamentul nedorit apare cumva in timpul anumitor activitati sau in prezenta anumitor persoane? Ce fac oamenii din jur in aceste momente? Se retrag, le iau ca atare, devin nervosi, incep sa tipe, sun infricosati, sunt neajutorati? Dar care este reactia persoanei cu tulburare de spectru autist la reactia societatii? Ce stimuli externi par ca au imtretinut criza de furie?
Dupa ce ne-am oprit asupra unei ipoteze declansatoare de stereotipii sau de comportament nedorit din partea copilului cu autism,   putem trece la elaborarea unei strategii de gestionare a furiei.
Si cum cel mai bine este sa prevenim in loc sa tratam,  vom incerca sa nu dam ocazia de a se declansa criza pentru ca aceasta, odata declansata,  este mult mai greu de gestionat. Atitudinea celor din jur nu poate fi controlata si nici modificata, decat intr-o foarte mica masura si nu intotdeauna. Ne concentram 100% pe persoana cu tulburare de spectru autist pentru ca stim ca ea este educabila. Structurarea spatiului si a timpului, invatarea de fraze stereotipe care ajuta la comunicarea cu ceilalti si oferirea de alternative inainte de a interzice ceva sunt numai cateva exemple prin care am putea impiedica delansarea reactiilor negative la copilul cu autism. Regula de aur este sa nu incerci sa schimbi ceva daca nu poti oferi o alternativa! Nu inchidem o usa fara a deschide o fereastra!
Daca cei din jur sunt oameni rezonabili, atunci sigur vor observa ca terapiile educationale dau roade intotdeauna si viata persoanelor cu tulburare de spectru autist se schimba in bine, iar stereotipiile si crizele de furie sunt tot mai rare si mai discrete. Mai mult decat atat, comportamentul distructiv, de neacceptat si costisitor, se diminua tot mai mult si mai mult daca viata copilului este bine structurata. Clarificarea si predictibilitatea oferite de folosirea suportului vizual, respectarea intimitatii si a proximitatii tolerate de copil, oferirea de alternative  cand dorim sa introducem o schimbare sunt reguli de aur  pentru educarea copiilor cu autism. Stereotipiile si comportamentele nedorite pot fi diminuate si in felul acesta se micsoreaza si tensiunile din familie si societate. MEDICAMENTE PENTRU AUTISM NU EXISTA! PERSOANELE CU AUTISM SUNT EDUCABILE!

Citeste mai mult
Concentrated boy putting colorful coins in order during developing game with his mother sitting at the table indoors

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – CAPACITATEA COGNITIVA

Am inceput articolele despre persoanele cu tulburare de spectru autist cu motto-ul „Copiii cu autism sunt educabili!” pentru a releva fundamentul conduitei terapeutice, respectiv terapiile educationale. Persoanele cu tulburare de spectru autist au capacitatea de a invata, pot accede la cunoastere dar mecanismele prin care acestia isi dobandesc cunostintele sunt diferite. Gandirea, invatarea, memorizarea sun ceea ce, in mod obisnuit, numim cognoscibilitate (a cunoaste). Toate persoanele cu tulburare de spectru autist, chiar si cele cu inteligenta in limite normale sau supradotati, au dificultati cognitive. Lor le lipseste imaginatia, sunt egocentrici, inflexibili si lipsiti de empatie, prin definitie.

Sa incepem cu perceptia, cu inregistrarea informatiilor prin organele noastre de simt. Toate persoanele cu autism au tulburari de perceptie. De exemplu, hiposensibilitate sau hipersensibilitate auditiva. Va reamintesc persoanele cu autism care la zgomote mai puternice pun mainile la urechi sau declanseaza  crize de furie la sunetul aspiratorului, al masinii de tuns iarba sau atunci cand se afla in spatii aglomerate si zgomotoase (gari, aeroporturi, mari magazine). In ceea ce priveste vazul, ei vad detaliile dar nu informatiile pe care le obtinem noi atunci cand privim in jurul nostru. Am mai vorbit noi despre a nu vedea padurea din cauza copacilor. Ne reamintim si despre copiii cu autism si hiperestezie cutanata care refuza sa se imbrace daca haina are eticheta. Acestora,  eticheta le produce o durere reala, pe cand noi ceilalti, cel mai adesea, nici nu suntem constienti de prezeta ei.  Sunt multe alte exemple despre dificultatile de perceptie la persoanele cu autism. Parintii, specialistii si mai ales adultii cu sindrom Aspergher au relatat despre dificultatile cotidiene datorate unei perceptii perturbate.

Pentru copiii cu autism indreptarea atentiei spre ceea ce este important nu se realizeaza spontan. Ei trebuiesc invatati ca este mai important sa asculte ceea ce le spune o persoana dintr-o camera, decat sa asculte muzica din fundal sau zgomotele cauzate de traficul de pe strada. Sa indreptam atentia copilului spre ceea ce dorim noi poate insemna sa-i directionam corpul sau mainile spre lucrul la care trebuie sa fie atent sau sa-i oferim un indicator vizual. Un pachet gol de biscuiti poate ajuta copilul sa puna in cos, la magazin, biscuitii preferati, dupa ce au fost identificati pe raft. Ajutorul modelelor vizuale trebuie avut permanent in atentie atunci cand este vorba de terapii educationale. O alta activitate cotidiana care trebuie invatata de toata lumea este imbracatul – dezbracatul. Dezbracatul este ceva mai usor dar imbracatul este o problema, cel mai adesea. Multi parinti sunt preocupati de faptul ca fiul sau fiica lor  se invarteste fara rost in jurul hainelor si nu reuseste sa se imbrace. Daca asezarea hainelor in ordinea imbracarii nu a dat rezultat, ca mai sus, sau daca dupa fiecare articol imbracat copilul are nevoie sa auda:” Ia-ti haina!, Ia-ti fularul!, Ia-ti caciula!” inseamna ca lucrurile nu sunt clare. Ii rog pe parinti sa faca „un pas in lateral”  si sa clarifice lucrurile prin imagini care sa arate copilului ordinea imbracarii hainelor, chiar daca acesta intelege cuvintele vorbite. Obiectivul este dobandirea autonomiei maxime pentru activitatea cotidiana de imbracare si pentru dobandirea acesteia nu exista limita de timp, chit daca recomandarea este pentru interventia precoce.

Dupa ce am amintit tulburarile de perceptie la persoanele cu autism, putem continua cu  tulburarile de invatare si gandire. Stim ca le este greu sa inteleaga contextul si sa faca conexiuni. Pentru ca nu pot generaliza se pierd in detalii iar gandirea lor este concreta. Nu pot intelege ca si ceea ce nu se vede, tot exista. Antrenamentul pentru dobandirea capacitatii de a generaliza se poate face concomitent cu imbunatatirea perceptiei. Daca un copil a invatat sa numere pana la 5 la gradinita, el trebuie invatat sa numere pana la 5 si acasa si in parc si oriunde altundeva. El trebuie sa inteleaga ca 1, 2, 3, 4, 5, este valabil si atunci cand obiectul concret, din mediul inconjurator, nu este vizibil (5 mere sau 5 creioane sau 5 case etc). La fel stau lucrurile si cand trebuie sa te dezbraci de palton, atunci cand intri in casa, oricare ar fi casa in care intri. Spalatul pe dinti trebuie sa aiba loc si in baia de acasa  dar si in orice alta baie, atunci cand nu dormi acasa. Si a invata despre context este posibil. De unde vine laptele din cana se poate afla invatand despre ferma de animale, despre fabrica de lapte, despre magazinul de unde se cumpara laptele. Faptul ca masa este un cerc, fereastra este un dreptunghi, stafidele au fost struguri, pestii din conserva au inotat in mare, toate acestea reprezinta conexiuni care dau continut, siguranta si cresc interesul copilului cu autism.

Este nevoie de un timp suficient pentru ca o persoana cu autism sa deprinda cat mai multe cunostinte cu putinta, intotdeauna mai mult decat au nevoie ceilalti copii. Capacitatea intelectuala variaza de la un om la altul si la fel stau lucrurile si in cazul oamenilor cu autism. Adevarat este si ca persoanele cu tulburare de spectru autist si deficienta mentala depasesc media din populatia obisnuita. Familia si specialistii trebuie sa aiba asteptari realiste de la o persoana cu tulburare de spectru autist. Daca un copil nu reuseste sa invete calculul matematic dincolo de adunarea pana la 10 intr-un an de zile,  trebuie facut ” un pas in spate” cu  progresul calculelor matematice si accentul sa se mute pe dobandirea unor cunostinte obligatorii pentru viata cotidiana. Pentru dobandirea autonomiei in viata de zi cu zi nu este niciodata prea tarziu!

Este foarte bine de stiut ca persoanele cu autism sunt educabile iar familia si autoritatile trebuiesc sa gaseasca impreuna forma de scolarizare care li se potriveste cel mai bine. Invatamant obisnuit, cu sau fara persoana de sprijin (asitent personal) sau invatamant special este o alegere exclusiv individuala. Pentru copiii cu o dotare intelectuala buna nu mi-am facut niciodata probleme pentru parcurgere cu succes si mare succes a programei scolare. La scoala, cea mai mere problema pentru ei sunt recreatiile, pe timpul carora nu stiu cu ce sa-si umple timpul, la care se pot adauga orele mai relaxate, deci insuficient de bine structurate, cum ar fi orele de educatie fizica din sala de sport sau chiar servirea mesei in sala de mese. Schimbarile sunt greu de suportat pentru persoanele cu tulburare de spectru autist. Le putem respecta inflexibilitatea permitandu-le sa ramana in clasa pe timpul recreatiilor sau pot merge la biblioteca sa citeasca o carte sau pot asculta muzica in camera de auditii. Pentru o perioada de timp, copilul cu autism poate lua masa singur si progresiv, sa fie invatat despre bucuria de a lua masa impreuna. Trebuie respectata dorinta unei persoane cu tulburare de spectru autist de a fi, la un moment dat, singura. Daca pentru noi poate parea cel putin o impolitete faptul de a ramane singuri intr-un grup social, pentru ei, sa fie lasati singuri este o dovada de respect din partea noastra.

Cunoasterea problemelor de ordin cognitiv ale persoanelor cu tulburare de spectru autist nu poate da roade in afara unei colaborari stranse intre parinti, specialisti, autoritati. Am vorbit despre structurarea spatiului si timpului si despre ajutorul modelelor vizuale in terapiile eductionale pentru persoanele cu autism dar de data aceasta vreau sa va adresez o rugaminte. Tineti jurnale, faceti fotografii, filme video care sa inregistreze  nu doar esecurile ci si progresele inregistrate de persoanele cu autism de-a lungul vietii. Adultii si adolescentii cu care ma intalnesc in prezent ma roaga invariabil sa le povestesc despre cum erau ei cand eu i-am cunoscut: copii mici, apoi copii la gradinita, apoi scolari si studenti . Este o dovada de iubire si respect sa le vorbim despre trecut si un ajutor pentru prezent si planuirea viitorului. Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
autistic

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – AUTONOMIA IN VIATA COTIDIANA – CONTINUARE

Pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este o problema serioasa sa se imbrace si sa se dezbrace singure.  Ele trebuiesc invatate sa faca acest lucru. Nimic nu se intampla de la sine in cazul persoanelor cu autism. In primul rand trebuie clarificata ordinea imbracarii. Este de preferat ca antrenamentul sa inceapa cat mai devreme cu putinta. Hainele copilului se pot aseza in ordinea imbracarii, se pot folosi pictograme care sa clarifice ordinea imbracarii: prima data maieul, apoi camasa, etc. sau se poate folosi un text scris, daca acest lucru este oportun. Chiar si persoanele cu disabilitati au nevoie sa invete sa aiba un aspect ingrijit. A te uita in oglinda inainte de a pleca de acasa trebuie sa devina o obisnuinta. Ajutorul continua in fata oglinzii cu ajustarea caciulii care este prea pe frunte sau cu ridicarea pantalonilor care sunt prea coborati pe solduri.

Nu este usor sa faci cumparaturi pentru imbracamintea si incaltamintea copilului cu autism. O mare descoperire a fost incaltamintea cu banda adeziva, pe care eu recomand, de cate ori este posibil. Foarte multi copii au devenit in acest fel independenti si buclucasele sireturi au incetat sa mai fie un stres atat pentru copii cat si pentru adulti. Unii copii cu autism au probleme sa  imbrace hainele peste cap, altii, dimpotriva, nu se pot incheia singuri la nasturi. Hainele de o singura culoare sunt o alta fixatie care necesita atentie, mai ales din partea parintilor. Incet-incet copilul va accepta inlocuirea culorii unice, de exemplu rosu, cu o culoare mai neutra, gri sau bej. Acceptarea hainelor noi sau chiar schimbarea hainelor murdare cu unele curate necesita mult ajutor din partea adultilor, cand este vorba de un copil cu autism. Hainele noi se spala obligatoriu inainte de purtare si eventual se inlatura etichetele care pot jena copilul.

Nu uitati sa creati o ipoteza despre cauza care ar putea face ca lucrurule sa nu mearga bine in lucrul cu copilul cu autism. Daca nu locuiesti intr-o tara calda  si copilul tau nu vrea sa se incalte, este o problema! „Disparitia” picioarelor in momentul cand esti incaltat poate fi o ipoteza atunci cand un copil cu autism accepta sa fie exclusiv descult si niciodata incaltat. Poate este bine sa incepem incaltarea lui cu o incaltaminte simpla, sandale sau papuci de casa decupati in fata, care permit vizualizarea degetelor de la picioare. Refuzul pantofilor este doar varful aisbergului. Trebuie facut ceva pentru ca nu putem accepta mersul descut prin zapada. Pana la urma, copilul cu autism va invata ca poate sa fie cu piciorele goale, doar la el in camera. Nu inchidem o usa fara sa deschidem o fereastra!

O prioritate pentru toti paritii copiilor cu tulburare de spectru autist este ca viitorul adult sa reuseasca sa se descurce singur sau cu cat mai putin ajutor. Sa se imbrace adecvat vremii, adultul cu autism trebuie invatat din copilarie. „Daca privesti pe geam si afara ploua, iti trebuie umbrela si pelerina de ploaie!”. Daca a invatat anotimpurile este un pas inainte pentru un adult cu sindrom Asperger pentru ca el poatesa invete ulterior ca sunt haine de vara si haine de iarna. Pentru toata lumea este valabil ca sub 5  grade Celsius trebuie sa ai caciula pe cap. Fiti clari si consecventi pentru ca zicala: „Una spune si alta face” este inacceptabila!

Inca din copilarie, persoanele cu tulburare de spectru autist pot participa la treburile casnice, inclusiv cand este vorba de ingrijirea hainelor. Intinsul si stransul rufelor de pe sarma, impaturirea hainelor si asezarea lor in sifonier si sertare sunt activitati posibile cu ajutorul adecvat. Persoana cu autism are nevoie sa fie responsabilizata. Munca bine facuta genereaza bucurie, mandria de a fii util, creste respectul de SINE.

Activitatile casnice se pot extinde prin invatare pentru ca persoana cu autism nu are initiativa si nu ii imita pe cei din jur. Numai a privi ceea ce fac cei din jur nu este constructiv. A face curat in propria camera se poate invata de la cele mai mici varste, chiar daca la inceput este vorba doar de simpla prezenta a copilului cand mama face totul. Ulterior, daca se creaza o structurare a spatiului si a timpului, precum si o clarificare a activitatilor prin imagini sau inscris, la care se adauga un antrenament sustinut, lucrurile se vor desfasura cu bine. Spalatul vaselor (cu mana) este, de asemenea, un bun antrenament al copilului pentru viata de adult. Daca persoana cu autism este fascinata de apa, lucrurile se vor desfasura foarte bine iar vasele vor fi spalate impecabil si cu mare placere. Punerea mesei, folosirea aspiratorului, spalatul pe jos, stergerea prafului sunt activitati  care pot fi invatate de o persoana cu tulburare de spectru autist. Chiar si in bucatarie sunt activitati, care, odata invatate, se fac foarte utile pentru valorizarea unui om. Viata de zi cu zi presupune o multitudine de activitati si multe dintre ele trebuiesc obligatoriu invatate si de persoanele cu autism. Fara limita de timp  si cu bucuria rezultata din reusita copilului sau adultului cu autism este posibila dobandirea autonomiei maxime pentru acesta.

A merge la cumparaturi este destul de abstract dar daca, inainte, copilul cu autism a vizualizat o imagine cu magazinul, cu laptele, cu cascavalul, cu portocalele, etc. el le poate recunoaste in magazin si le poate pune in cos. Un copil cu autism poate invata sa stea la coada la casa si sa plateasca sau sa-i dea vanzatoarei portofelul pentru a lua ea banii potriviti. Daca totul este bine invatat, a face singur cumparaturile nu mai este o problema pentru un om cu autism.

A merge singur in oras si a calatori cu mijloacele de transport in comun presupune un volum de munca urias dar si mari satisfactii. Unde sunt statiile, cum te urci si cobori in si din mijlocul de transport in comun, cum cumperi biletele, cum gasesti un loc sa stai pe scaun, cum sa faci ca sa ajungi la timp. Numai invatarea acestor cateva exemple  presupune o munca de ani de zile si majoritatea persoanelor cu autism vor avea nevoie de ajutor si la maturitate dar viata lor devine mult mai buna si mai variata daca din copilarie se antreneaza pentru dobandirea independentei maxime. Niciodata nu este prea tarziu pentru o persoana cu tulburare de spectru autist sa devina autonoma pentru o activitate de zi cu zi dar cea mai buna este interventia precoce.  Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
siringa.ro

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – AUTONOMIA IN VIATA DE ZI CU ZI

Scopul tuturor terapiilor aplicate persoanelor cu tulburare de spectru autist este dobandirea autonomiei in viata de zi cu zi. Pentru a respecta demnitatea unui om, pe tot parcursul vietii sale si chiar si atunci cand acesta are nevoie de ajutor permanent, trebuie sa-l invatam sa-si dobandeasca maximum posibil de independenta la masa, la toaleta, la baie, etc. Cea mai multa iubire oferita unui copil cu autism inseamna ajutor si sprijin permanent pentru a-l invata pe acesta sa se descurce singur cu activitatile cotidiene, obisnuite.

Igiena personala este una dintre problemele mari cu care se confrunta parintii copiilor cu autism. Imbracatul-dezbracatul, a lua masa, a folosi toaleta, a face baie si dus, a se pieptana, a se pregati pentru somn sunt o suma de obisnuinte pe care trebuie sa si le insuseasca toti copiii cu autism, indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Cu cat interventia este mai precoce, cu atat este mai bine dar asta nu inseamna ca nu putem sa-i invatam la orice varsta sa devina autonomi. Sigur ca este mai usor sa inveti un copil de 5 ani sa devina autonom la toaleta decat pe un adolescent de 15 ani care nu a invatat sa se descurce sigur pana la aceasta varsta. Pentru a-l spala pe dinti sau pentru a-l pieptana pe un tanar de 1,80 m, mie mi-ar trebui o scara. Oricat ar fi de bun la invatatura un adolescent cu autism, poate chiar genial in anumite domenii, el nu poate functiona in societate daca nu este autonom in activitatile obisnuite, practice, de fiecare zi.

Principiul este acelasi, indiferent de varsta si nivelul de dezvoltare a copilului. Fiecare lucru in parte se face la fel, in aceeasi ordine, de fiecare data. Este bine cunoscut ca activitatile pentru copiii cu autism se deruleaza intotdeauna “de sus in jos si de la stanga la dreapta” pentru mentinerea lor in zona familiarului, a rutinelor a previzibilului. Este stiut de noi toti faptul ca un lucru invatat este mai usor de realizat decat unul nou. Noi folosim rutinele permanent si astfel viata noastra devine mai usoara. Fiecare avem propriile scheme, propriile obisnuinte, fara de care viata ar fi greu de imaginat. Sa ne amintim primele ore petrecute la volanul masinii, inainte de luarea carnetului de conducere. Totul era greu, suprasolicitant, obositor, am transpirat abundent, mainile ne-au tremurat, inima ne- a batut repede si tare, am simtit ca nu este suficient aer si ne-am gandit ca nimic nu este mai greu decat sa conduci o masina. Procesul de invatare a continuat, toate fenomenele de mai sus s-au retras si conducerea autoturismului a devenit o parte din suma obisnuintelor noastre. Rememorati daca nu cumva va stergeti cu prosopul,  dupa baie sau dus, intotdeauna la fel si asta fara sa constientizati, din reflex. Va stergeti prima data fata, apoi mana stanga, apoi mana dreapta, spatele si asa mai departe, identic, mereu si mereu.

Nu vreau sa vorbim despre anatomia, fiziologia sau imagistica de ultima generatie a creierului uman dar este obligatoriu sa exemplificam putin ajutorul de care are nevoie copilul cu autism pentru dobandirea autonomiei igienei personale. El fiind mai vizual decat noi, putem incepe cu imagini care sa clarifice cum trebuie sa ne spalam sau daca este un copil mai mare, care stie sa citeasca, i se poate face o lista cu ordinea de spalare a partilor corpului. La inceput cu ajutor mai mult si ulterior cu tot mai putin ajutor, copilul singur va invata sa se spele in fiecare zi si in acelasi mod. Nu exista limita de timp, practic, nu renuntam niciodata sa invatam un om cu autism sa se spele si sigur acesta va invata dar cu mijloacele potrivite nivelului sau de dezvoltare.

Cand un copil este mic si incepe sa mearga singur la toaleta cred ca in fiecare familie s-a intamplat ca toata rola de hartie igienica sa fie desfasurata pe jos. Ulterior, copilul, in mod spontan a deprins dexteritatea de a rupe  strict hartia igienica necesara (2, 3 sau 4 dreptunghiuri separate de liniile perforate). Pentru copilul cu autism trebuie sa stabiliti o data pentru intotdeauna ca se vor rupe 4 dreptunghiuri de hartie igienica. Este recomandat sa se foloseasca acelasi tip de hartie igienica pentru ca invatarea sa functioneze mai repede si mai bine. Daca este prea greu pentru copil sa rupa hartia atunci facem un pas in spate. Cele 4 dreptunghiuri vor fi rupte, impaturite si puse la indemana copilului de catre un adult.  In baie, activitatile se pot clarifica prin pictograme expuse pe perete, prin care se vizualizeaza ordinea desfasurarii activitatilor (prima data folosim toaleta, apoi ne spalam pe maini si apoi ne stergem cu prosopul).  Nu faceti economie de imagini! Oferiti copilului detalii, pana cand lucrurile ii sunt clare si posibile de indeplinit.

Este cunoscut faptul ca persoanele cu tulburare de spectru autist au una sau mai multe tulburari de perceptie. Aproape toate simturile sunt perturbate in plus sau in minus. Hiperestezia cutanata poate complica efectuarea unui dus sau pieptanarea parului dar persoanele cu autism trebuie sa devina autonome pentru activitatile de zi cu zi. Vom inlocui dusul cu baia in cada sau vom monta inca o oglinda in baie pentru vizualizarea parului de la spate, tinand cont de faptul ca ceea ce nu se vede este usor de ignorat. Autonomia igienei personale poate fi dobandita de toate persoanele cu autism si acest lucru nu este niciodata prea tarziu dar este preferabil se se invete cat mai devreme.  Copiii cu autism sunt educabili! Vom continua!

Citeste mai mult
Play skills

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST-COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 2. DESPRE IDENTITATE

Ne reamintim ca multi oameni cu autism spun “NU” si “EU NU VREAU” si “NU IMI PLACE” pentru tot ce este nou, fiindu-le greu sa-si imagineze, sa aiba reprezentarea mentala a ceva ce nu le este familial. Le place sa faca tot ce cunosc deja si aceeasi actiune se repeta iar si iar. Putem sa respectam dorintele persoanelor cu tulburare de spectru autist, deci sa lasam sa se deruleze activitatile placute pentru ele dar aceasta atitudine nu va duce niciodata la progres. Este frecventa recitarea papagaliceste, a unui basm, de exemplu. Imaginati-va un copil care vorbeste ore in sir pe o tema preferata dar fara a intelege continutul cuvintelor. Acest lucru trebuie sa inceteze. Se poate folosi un ceas desteptator care suna cand au trecut 10 minute de vorbit fara scop si aceasta inseamna ”STOP VORBIT”. Cu timpul, copilul insusi va invata sa puna ceasul sa sune. Toata lumea trebuie sa invete ca pentru orice exista un inceput dar si un sfarsit.
Noi toti avem nevoie de ajutor la un moment dat si orice situatie poate fi depasita mai usor impreuna. Folosind o voce ferma, luandu-l de mana, fara negocieri si discutii inutile, doar actiunea directa determina copilul sa intre in apa si la mare in valuri sau sa mearga descult prin iarba si pe nisipul plajei, etc. Rolul adultilor este sa faca fata situatiilor inspaimantatoare pentru copil, sa-i acorde acestuia ajutor neconditionat si sa se asigure ca fiecare impotrivire, pe rand, a devenit o sursa de bucurie pentru copil.
Sa recunoastem ca toti avem obiceiuri preferate, mancaruri si bauturi preferate si mai multe sau mai putine idei fixe. Spunem ca totul tine de personalitatea fiecaruia. In cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist este obligatorie corectarea exagerarilor. Nu este acceptabil ca un copil in perioada de crestere sa manance doar mancare de culoarea alba: orez, lapte, peste. Pentru ca suntem la masa si a lua masa impreuna este un prilej de bucurie, merge foarte bine folosirea recompensei penru a obtine rezultatul scontat. In loc de orez cu peste copilul primeste in farfurie piure de cartofi cu carnati. Alaturi este paharul cu sucul preferat din care primeste dupa ce a gustat piureul cu carnati. Cantitatea de piure si carnati va creste progresv prin incurajarea verbala a copilului si recompensandu-l material, respectiv, cu sucul preferat. Un copil trebuie sa se alimenteze corect. Dupa un consum exclusiv de orez se acutizeaza constipatia cronica specifica copilului cu autism si lucrurile merg din rau in mai rau.
Cred ca in toate culturile alimentatia buna este considerata cheia succesului pentru o sanatate buna. Pedepsirea unui copil pentru ca refuza sa manance nu mai este acceptata astazi, adica, el nu mai este obligat sa guste din toate felurile de mancare de pe masa, ca odinioara. Se accepta ca un copil cu autism poate manca ceea ce ii place si va invata, intr-un timp mai scurt sau mai lung, sa manance tot mai multe feluri de mancare. Modificarea pozitiva a comportamentului nedorit al copilului merge bine pe principiul urmator : prima data mancam ceea ce nu ne place si apoi ceea ce ne place. Procedand in acest fel copilul este responsabilizat. Daca vrea ceva placut va face pentru inceput ceva neplacut. Cel mai important este faptul ca el si-a rezolvat singur problema, in acest caz, de alimentatie. Acelasi principiu se poate extrapola si la alte activitati. Daca cineva nu vrea sa se implice intr-o actiune este o decizie proprie, este o alegere personala de neimplicare, este un risc asumat pentru ca nu va urma nici activitatea placuta generatoare de bucurie. Si pentru ca a preveni este mai usor decat a trata este recomandat ca lucrurile sa fie foarte clare inainte ca persoana cu autism sa apuce sa spuna „NU”. Ganditi-va ca, de fapt, acest „NU” este neadevarat. Nu poti sti daca iti place sau nu ceva daca nu l-ai cunoscut niciodata sau nu l-ai incercat niciodata sau pur si simplu nu stii nimic despre acel ceva sau cineva.
A dormi singur este o problema de identitate serioasa pentru un copil cu autism. El vrea sa doarma tinandu-si mama in brate si daca se poate si in patul matrimonial. Acest fapt trebuie sa inceteze! Progresiv, mama incepe indepartarea de copil. Bratul mamei migreaza pe umarul copilului, apoi doarme pur si simplu langa el, fara sa il atinga. Ulterior, mama doarme pe o saltea asezata langa patul copilului. Incet-incet salteaua si mama se indeparteaza de pat si se apropie de usa. In timp, copilul va dormi in camera sa, in patul sau si singur. Exista si posibilitatea schimbarilor rapide si radicale. Acest mod de a lucra este abordabil numai daca parintii pot face fata plansetelor, strigatelor si revoltelor copilului. Nu este usor pentru nimeni, dar parintii au intotdeauna dreptate si respectam punctul lor de vedere!!! Parintii invata, progresiv, cum gandeste copilul lor. Pe de alta parte, fiecare problema are o strategie proprie de rezolvare. Prima ipoteza nu este valabila intotdeauna si trebuie creata o alta. Este nevoie de multa rabdare si vointa din partea parintilor pentru a prelua controlul.
Nu in ultimul rand, vom vorbi despre un adevar universal. Toti oamenii au nevoie de un spatiu al lor, de un teritoriu propriu. Copiii cu autism, spre deosebire de ceilalti, nu-si pot crea un spatiu propriu fara ajutor si nici nu pot sa identifice teritoriul altora. Ei nu pot face legatura, nu pot stabili granita intre „eu” si „al meu” in relatia cu „tu” si „al tau”. Acest fapt duce la haos, la o dezordine greu de acceptat pentru persoanele cu autism. O metoda buna pentru organizarea persoanelor cu tulburare de spectru autist este structurarea spatiului si a timpului. Daca dumneavoastra tratati obiectele personale ale copilului cu autism ca si cand acestea ar fi un bun al tuturor, in loc de a respecta cu strictete ceea ce ii apartine doar lui, nu poate fi vorba de ajutor pentru dobandirea EU-lui acestuia. Nu este totul in comun! Fiecare familie isi rezolva problemele de teritoriu in mod propriu dar pentru cineva cu autism trebuie obligatoriu sa existe limite si rutine pentru a putea functiona. Persoanele cu tulburare de spectru autist trebuie sa invete cunoasterea de SINE atat pentru confortul propriu cat si pentru al celor din jur. Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
copil_autist

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 1. DESPRE IDENTITATE

Identitatea unui om se realizeaza prin intermediul interactiunilor sociale. Interactiunea sociala este perturbata la persoanele cu tulburare de spectru autist, feed-back-ul este absent, nu se realizeaza reciprocitatea. Incapacitatea acestora de a interactiona cu ceilalti face ca identitatea lor, cunoasterea EU-lui propriu sa fie deficitara. Ei pot invata despre cine sunt si astfel sa-si formeze o identitate, o imagine de SINE reala. Construirea propriei identitati pentru o persoana cu autism presupune invatarea si repetarea catorva reguli de baza, fundamentale.
Invatarea numelui este un punct forte. Este una din primele intrebari adresata parintilor despre copilul lor si anume, daca acesta raspunde cand este strigat sau daca isi cunoaste numele. Cel mai adesea copilul nu raspunde la numele sau si atunci putem intreba daca el stie sa-si scrie numele. Daca raspunsul este negativ, recomandarea este invatarea copilului sa-si scrie numele pe hartie . Odata ce copilul poate sa-si scrie numele el poate sa-l foloseasca pe obiectele personale: paharul pentru periuta de dinti, prosopul, cuierul, scaunul, patul si orice alt obiect personal. Poate parea o exagerare dar nu este nici pe departe. Foarte multi copii isi deseneaza numele cu mult timp inainte de a invata sa scrie iar adolescentii isi pun „semnatura” pe aproape orice obiect le iese in cale. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu-si dobandesc identitatea in mod spontan, ele trebuiesc invatate iar cunoasterea numelui este un pas foarte important. Copilul cu autism va invata, mai repede sau mai incet, sa puna singur etichetele cu numele sau pe desene, carti, caiete, penar, etc. Este sigur, ca la un moment dat, copilul isi va cunoaste numele. Simbolurile, cu flori sau animale diverse, folosite pentru personalizarea obiectelor copiilor la gradinita nu sunt recomandate in cazul copiilor cu autism. Ei trebuie sa-si exerseze numele propriu si sa inceapa sa-si creeze propria identitate. Un ghiocel sau un iepuras afisati pe pat, cuier, scaun, prosop, etc. nu duce in nici un caz la clarificarea lucrurilor, nu structureaza existenta copilului si nici nu contribuie la cunoasterea de SINE.
Lucrurile sunt putin mai neclare atunci cand este vorba de timp. Timpul este abstract, se modifica dar si el trebuie structurat si clarificat. Copilul trebuie sa-si cunoasca varsta. De obicei, dupa intrebarea „Cum te cheama?” urmeaza „Cati ani ai?. Sa-si cunoasca varsta este foarte important pentru copilul care trebuie sa invete sa-si formeze propria identitate. Trecerea de la o varsta la urmatoarea, necesita un efort suplimentar si pregatirea pentru ziua de nastere necesita un alt timp si alte pregatiri. Trecerea de la 5 la 6 ani pentru ceilalti copii inseamna cadouri si tort si petrecere cu familia si prietenii. Pentru copilul cu autism inseamna dezordine care duce la confuzie si dezorientare (“Eu de la 6 ani sunt acelasi cu Eu de la 5 ani? Eu apartin aceleiasi familii?”). Ziua de nastere a copilului cu autism trebuie marcata cu mare atentie si bine pregatita, intr-un timp suficient. Scopul unei aniversari nu este numai educational ci si de a crea o oportunitate de bucurie pentru toti participantii.
Cu totii ne dorim pentru copiii nostri sa fie fericiti. Multe persoane cu tulburare de spectru autist sunt nefericite pentru ca nu sunt constiente de propriul handicap. Privita din afara, viata lor pare monotona dar pentru ei monotonia este o sursa de bucurie, de normalitate. Se apreciaza ca aproximativ jumatate din adolescentii cu sindrom Asperger sunt nefericiti pentru ca nu sunt inclusi in grupurile celorlalti tineri si atunci ei devin constienti de faptul ca sunt bizari, ca sunt altfel, ca sunt diferiti de ceilalti. Pentru adolescentii cu sindrom Asperger este greu sa exprime in cuvinte ce simt cu adevarat si care sunt deficientele lor, chiar si atunci cand stiu ca au o tulburare de spectru autist. Anturajul asteapta sa spui cateva cuvinte despre tine si atunci ei pot invata niste fraze sablon, de tipul: “Eu nu pot gandi atat de repede pentru ca eu am autism” sau “Eu nu pot sa ma hotarasc pentru ca eu am autism” sau “Eu nu pot vorbi. Eu am autism”. Frazele sablon sunt foarte bune de insusit pentru ca societatea nu este pregatita sa-i deosebeasca de ceilalti si atunci este oportun ca persoana cu tulburare de spectru autist sa poata comunica despre greutatile ei.
Clarificarea este foarte importanta in sine iar tertipurile nu-si au rostul cand este vorba de o persoana cu autism. Persoana cu autism va invata de la inceput ca nu va putea avea carnet de conducere, dar ea va putea calatori cu taxiul, autobuzul, avionul, trenul, vaporul. Este mai bine sa i se spuna unui om adevarul pentru ca, altfel, exista riscul de a gandi despre viitor in mod nerealist. Recunoasterea meritelor unei persoane este de bun simt dar pentru o persoana cu tulburare de spectru autist este foarte importanta marcarea, prin lauda, a fiecarei reusite. Nu este recomandata inflatia de cuvinte pentru marcarea lucrului bine facut. In loc de “Ce destept esti!” si multe alte cuvinte pe aceasta tema, se prefer “Bravo pentru ca ai pus masa”. Folosim superlativele doar daca persoana a facut ceva neobisnuit. Se exclude ideea ca o persoana cu autism nu apreciaza laudele. Un zambet sau un “BRAVO!” cred ca sunt mult mai apreciate de un copil cu autism pentru ca el are in permanenta nevoie de clarificare. Oamenii cu autism comunica deficitar dar nu inseamna ca ei nu au nevoie de confirmare si de cunosterea punctelor tari si punctelor slabe din existenta lor. Un copil cu autism poate sa stie ca nu va putea juca fotbal de performanta ca idolul lui dar ca se poate juca oricum cu mingea sau ca poate desena ori de cate ori doreste chiar daca desenele lui nu sunt foarte reusite.
Eu cred ca fericirea este o alegere personala. Numai noi, prin personalitatea noastra , decidem daca vom fi sau nu vom fi fericiti. Chiar daca adevarul este uneori crud, multi dintre noi am optat pentru adevar. Dar, nu uitati: “Nu inchideti o usa fara sa deschideti o fereastra!” Faceti copilului dumneavoastra filme video si fotografii pentru a va aminti impreuna trecutul dar si pentru a lucra mai bine la prezent si viitor. Imaginile va vor arata ca progresul este posibil, ca el exista, mai devreme sau mai tarziu. Au existat probleme, care se vad pe film sau in fotografii, dar toate si-au gasit pana la urma o rezolvare si au contribuit la crearea identitatii persoanei cu autism de astazi. Vom continua!

Citeste mai mult
vizitatori
vizitatori siringa