URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

Toate postarile din categorie: Pediatrie

autsim

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 3. COMUNICAREA

O alta modalitate de a imbunatati comunicarea cu personele cu tulburare de spectru autist este folosirea vazului. Oamenii cu autism au o mai buna perceptie vizuala decat auditiva. Dupa unii autori perceptia vizuala la ei este cu foarte mult mai bine dezvoltata decat cea auditiva. Pe acest fapt se bazeaza folosires obiectelor si imaginilor ca sprijin pentru cuvantul vorbit. Aratam copilului un pantof si rostim cuvantul afara sau ii aratam o furculita si rostim cuvantul mancare sau un sul de hartie igienica si cuvantul toaleta. Apoi, cele trei obiecte se pot asambla pe orizontala sau pe verticala si a rezultat un adevarat orar sau o adevarata agenda pentru o dimineata a unei zile. Mai mult decat atat, sunteti si predictibili. Copilul stie ca merge prima data afara, apoi mananca si apoi merge la baie. Pentru noi toti este foarte util sa avem o agenda a zilelor, saptamanilor, lunilor, anilor. Toti vrem predictibilitate dar nu ne prea preocupa sa fim noi insine predictibili.

Dupa ce suntem siguri ca faza obiectuala a comunicarii este insusita de catre copil, obiectul (pantoful, furculita, sulul de hartie igienica) poate fi inlocuit cu o fotografie sau cu o imagine desenata sau cu o pictograma. De data aceasta copilului i se arata imaginea si in acelasi timp este rostit cuvantul. Scopul metodei este ca in final cuvantul singur sa fie suficient pentru comunicarea cu copilul. Cel mai bine este ca pictograma (imaginea) sa cuprinda si cuvantul scris. In acest fel, copilul invata in mod automat imaginea scrisa a cuvantului. Invatarea comunicarii pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este de la obiectul concret, la simbolul desenat si mai departe la cuvantul scris. Trebuie spus ca nu toate persoanele cu autism necesita parcurgerea unui drum atat de lung pentru a invata sa comunice dar, daca se lucreaza in acest mod, progresul este mai rapid.

Invatarea dexteritatii de a comunica pentru persoanele cu tulburare de spectru autist inseamna sa le dam posibilitea de a arata ceea ce doresc sa faca. Multe persoane cu autism sunt rar tacute. Ele ingana, bolborosesc, vorbesc si rad aproape tot timpul. Ele nu stiu sa taca si sa asculte. Daca reusim sa-i facem tacuti si atenti, atunci un obstacol clar in comunicare va disparea. Practic, se poate folosi semnul clasic cu indexul la buze. Dar, pentru a raspunde la comanda taci si asculta, copilul cu autism trebuie sa stie in mod real ce inseamna sa fii tacut. Putem sa-i dam posibilitatea sa inteleaga diferenta dintre tacere si sunet folosind propria noastra voce sau potentiometrul radioului.

A pune intrebari este foarte greu pentru oamenii cu autism. O modalitate de ajutor este de a-i invata propozitii sablon prin care sa ceara lucruri uzuale ( apa , inghetata, covrigi ) dar si sa ceara ajutor cand lucrurile nu le sunt clare (Eu nu am inteles ). Un refuz nepoliticos (NU, NU VREAU ) este frecvent din parea unei persoane cu tulburare de spectru autist. Aceasta se intampla doar pentru ca ea nu stie sa puna intrebari amabile care sa-i clarifice lucrurile. Pentru a putea raspunde la o intrebare trebuie sa si intelegi intrebarea. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu pot formula un raspuns pentru ca intrebarea include contexte abstracte, pe care ele nu le inteleg. Daca intrebam :”Cum ai ajuns la scoala, dimineata?” se prea poate sa nu obtinem nici un raspuns. O alternativa mai concreta ar putea fi:”Ai mers cu autobuzul sau cu masina, dimineata?” Persoanele cu tulburare de spectru autist trebuiesc sa invete sa foloseasca in raspuns atat limbajul verbal cat si pe cel nonverbal. De exemplu, raspunsul la un compliment este „MULTUMESC” si o postura linistita , fara grimase, fara agitarea mainilor sau orice alt gest inadecvat.

Dupa ce au invatat sa intrebe si sa raspunda acasa sau la scoala, mamei sau educatoarei, urmatorul pas greu este generalizarea, care este deficitara in cazul lor. Lipsa de flexibilitate care ii caracterizeaza pe cei cu autism duce la un raspus negativ, cel mai adesea. Ei raspund la o intrebare cu „NU” in loc de „DA”. Este mult mai angajant sa spui „DA” si pentru o persoana cu autism este greu sa-si reprezinte mental consecintele raspunsului afirmativ. Daca raspunsul este „NU”, practic se incheie discutia si aceasta este calea cea mai simpla , dar nu si adevarul despre ceea ce vrea persoana cu autism. Sfatul este sa nu il luati pe “NU” sau pe “NU VREAU” ca atare. Schimbati intrebarea spre ceva afirmativ si concret. “VREI SA MERGI SI TU LA CUMPARATURI?”, ”NU!” se inlocuieste cu “O SA CUMPARAM LAPTE SI MERE. VREI SA VII SI TU?”, ”DA!” Chiar daca un copil cu autism vorbeste bine in limba materna el area greutati in exprimarea dorintelor si emotiilor. Recomandarea este invatarea unei propozitii sablon, de tipul ”EU SUNT NERVOS”, atunci cand lucrurile nu merg bine pentru copil si exista riscul declansarii unui comportament nedorit.

A putea sa povestesti despre ceea ce ai facut in timpul vacantei este un lucru foarte greu, dar persoana cu tulburare de spectru autist poate sa invete sa priveasca impreuna cu interlocutorul o fotografie sau mai multe, din timpul vacantei. Se poate scrie un jurnal in timpul excursiei iar la intoarcerea acasa, acesta se poate citi anturajului. In felul acesta, copilul are un trecut, o istorie , un timp structurat, oportunitatea de a vorbi despre acesta in prezent si de ce nu, de a vorbi despre viitor. Cuvantul vorbit si semnul din limbajul semnelor sunt notiuni abstracte si dispar usor, insa obiectul, imaginea si cuvantul scris (inclusiv la calculator) raman, sunt notiuni concrete. Este mult mai usor cand un copil cu autism care nu vorbeste cere apa aratand o pictograma cu un pahar cu apa, decat daca ar folosi limbajul semnelor, pe care interlocutorul de fapt nu il cunoaste.
Nu putem vorbi despre dezvoltarea unui copil in absenta comunicarii, iar pentru copilul cu autism comunicarea este o adevarata “piatra de incercare”. Parintii spun la consultatie despre varful aisbergului, despre faptul ca fiul sau fiica lor nu-si gestioneaza bine furia si doresc ajutor pentru combaterea acestui coportament foarte vizibil si de nedorit in societate. Inaintea oricarui test, prima ipoteza la care ne gandim este ca acel copil nu intelege ce i se spune si comunica si el cum poate, adica inadecvat, tipand, lovindu-se pe sine si pe ceilalti. Noi trebuie sa invatam sa ne adaptam comuicarea cu ei!

Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
5182882.t

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI- 2. COMUNICAREA

Vom continua cu alte dificultati de comunicare in cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist. Lor le este aproape imposibil sa vada lucrurile din perspectiva celorlalti, practic nu se pot pune in situatia altcuiva. Daca un copil si-a pus acasa batista in buzunarul stang al pantalonilor, el crede ca si educatoarea de la gradinita stie ca batista lui este in buzunarul stang al pantalonilor. Adesea parintii relateaza despre faptul ca un copil vorbeste despre sine la persoana a II-a singular, adica in loc de EU spune TU. Din perspectiva lui este greu de invatat ca EU sunt TU cand altcineva vorbeste cu mine si TU esti EU cand este vorba despre tine. Problemele de perspectiva sunt relevante si atunci cand copilul invata: in spate – in fata, deasupra – dedesubt, stanga – dreapta.
In timpul unei conversatii cu o persoana cu tulburare de spectru autist, in primul rand trebuie sa stim daca aceasta intelege sau nu ceea ce i se spune. Persoanelor autiste le este foarte greu sa arate ca nu au inteles ceva. Oamenii cu autism sunt amimici, nu gesticuleaza, pot avea ecolalie si cand ne privesc se uita la cine stie ce detaliu fizic sau de imbracaminte (parul sau un nasture). Contactul vizual este absent dar pot privi pupila interlocutorului si in felul acesta lasa impresia ca sunt atenti la ceea ce li se spune. Multi copii cu autism sunt fascinati de par, mai ales de cel lung sau de lucrurile care lucesc, precum ramele ochelarilor. Privirea este atintita spre interlocutor dar atentia copilului este la un detaliu fascinant pentru el si nu la ceea ce-i spunem. Nu este deloc usor sa aflam ce intelege in realitate o persoana cu tulburare de spectru autist. Ele invata sa fie politicoase si la orice le-am spune raspund cu ”DA”. Parintii, specialistii, educatorii si profesorii trebuiesc informati despre nivelul de dezvoltare al copilului. Daca un copil cu autism nu intelege ce i se cere, el va declasa o criza de furie cu tipete, plansete, agresivitate. Este cea mai frecventa cauza pentru care parintii vin cu copilul la medic. Mai mult deca atat, imposibilitatea copilului de a-si gestiona furia atunci cand merge in colectivitate este primul lucru pe care educatoarea il reclama parintilor.
Faptul ca un copil cu autism se loveste cu mainile peste fata sau ca l-a musct pe colegul lui de obraz este doar varful aisbergului. Ipoteza cea mai buna pentru comportamentul nedorit al copilului este ca el nu intelege ce i se cere, ca este confuz si nu stie cum sa ceara ajutor. Nu se poate concepe gestionarea tulburarii de comportamant fara a porni de la o ipoteza care sa se refere la cea mai mare parte din aisberg, respectiv partea nevazuta a sa, partea care se afla in apa, departe de privirile noastre.Copilul nostru trebuie sa invete „arta comunicarii”!
Cel putin doua principii stau la baza imbunatatirii comunicarii persoanelor cu de specrtu autist:
1. Invingerea handicapului nostru prin adaptarea comportamentului si modului de a comunica cu persoanele cu tulburare de spectru autist.
2. Deprinderea si antrenarea continua a persoanelor cu tulburare de spectru autust pentru dobandirea dexteritatii de a comunica.
1. Cum ne putem modifica noi comportamentul pentru imbunatatirea comunicarii cu o persoana cu tulburare de spectru autist presupune cateva reguli de baza, adesea valabile si in dobandirea „artei conversatiei”
Atentia suta la suta fata de interlocutor creste sansa ca un mesaj sa fie preluat de catre acesta. Daca tu insuti esti prezent suta la suta si nu faci alceva in acelasi timp in care te adresezi copilului si nici nu te gandesti la altceva si nici nu mai vorbesti cu alcineva, lucrurile incep bine. Urmeaza sa te asiguri ca persoana cu autism este si ea atenta in totalitate. De exemplu, iau cu ambele mele maini o manuta a copilului, ii rostesc numele si ma uit in ochii lui. Am apelat atat la limbajul verbal cat si cel nonverbal. Este important sa las sa treaca un timp suficient inainte de a vorbi pentru a avea siguranta ca am toata atentia copilului. Trebuie sa fim atenti si eventual informati daca respectivul copil suporta sa fie privit in ochi sau sa fie atins. Va rog sa nu tipati sau sa vorbiti tare pentru ca toate personele cu autism au tulburari senzoriale si hipersensibilitatea auditiva este frecventa. Un ton ridicat din partea noastra are drept urmare un copil care isi acopera urechile cu mainile si se indeparteaza . Orice comunicare devine imposibila in acest moment.
Cei mai multi copii cu tulburare de spectru autist au dificultati de intelegere a cuvintelor si o alta regula de aur in comunicarea cu ei este folosirea de cuvinte putine. Sa vorbim putin nu este ireverentios ci, dimpotriva, dovedeste grija, atentie, respect pentru persoana cu tulburare de spectru autist.
Adesea, cu totii ne intrebam daca intr-o conversatie folosim cuvintele potrivite. Antrenamentul in cazul comunicarii cu un copil autist presupune inlaturarea metaforelor care sunt de neinteles pentru acestia. Nu vom spune: „Ai bujori in obraji” ci, eventual, „Obrajii tai au devenit rosii afara”, iar indemnul „Odihneste-te dupa masa!” poate sa duca la aducerea unei perne si culcarea copilului langa masa din bucatarie. Capcanele lingvistice care induc neintelegere si zapaceala in comunicarea cu un copil cu autism pot fi dezamorsate uneori prin folosirea imaginilor care releva vizual ceea ce dorim sa inteleaga copilul.
Pentru a favoriza comunicarea persoanei cu autism trebuie inlaturata orice alta situatie care ar putea perturba atentia acesteia. Un calorifer care scoate un sunet, un ventilator, o hota, o toaleta la care se trage apa sunt sunete care le pot distrage acestora atentia. De asemenea, unele miscari din mediul inconjurator, care in mod obisnuit sunt ignorate de noi, ingreuneaza mult, pana la compromitere, comunicarea cu copilul: umbra unui pom care se misca pe perete, perdeaua care flutura la geam, un desen de pe tapet, o crapatura din tavan. Un mediu extern sarac in stimuli este obligatoriu pentru o persoana cu autism pe tot parcursul vietii, uneori.
Cred ca multi dintre dumneavoastra au cazut, la un moment dat, in capcana urmatoare: fiind obligati sa vorbiti cu o persoana care nu va stia limba, insinctiv, ati ridicat tonul , i-ati vorbit mai tare. Atitudine absolut inutila pentru vorbitorul unei limbi staine. Daca ne gandim ca persoana cu tulburare de spectru autist nu intelege ce ii spunem este ca si cum i-am vorbi intr-o limba straina. Cand comunicam cu o persoana cu tulburare de spectru autist nu ridicam tonul. Suntem mai eficienti daca ii vorbim incet, rar si clar. Sunt total nepotrivite cuvintele si frazele cu doua sau mai multe intelesuri. In loc de „Nu merge asa!” trebuie spus „Nu fa asa!”. Nu spunem „Fii atent sa nu cazi!” ci „Tine-te de balustrada!”.
A vorbi cu o persoana cu autism in propozitii scurte: „Vino”, „Aseaza-te”, „Maninca” poate parea cel putin trist dar functioneaza cu mult mai bine decat o discutie detaliata. In ultima instanta, putem initia orice fel de discutie cu o pesoana cu tulburare de spectru autist, singura conditie fiind ca acestia sa o inteleaga. Oricum, nu vom fi prea vorbareti!

Citeste mai mult
autism-in-toddlers

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI- 1. COMUNICAREA

Comunicarea este esentiala pentru dezvoltarea experientelor si cunostintelor oamenilor. Pentru persoanele cu tulburare de spectru autist cea mai mare problema este comunicarea. Baza pentru colaborarea inter-umana este defectuoasa pentru acestea si informatiile circula cu dificultate in ambele sensuri. Exista comunicarea verbala si nonverbala. Componenta verbala a comunicarii reprezinta cam o zecime din convorbirile pe care noi le avem unii cu altii. Marea majoritate, nouazeci la suta, din ceea ce noi transmitem catre ceilalti se realizeaza prin gesturi, mimica, intonatie, etc, ceea ce reprezinta comunicarea nonverbala. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu pot interpreta in totalitate aceste forme de comunicare, atat verbala cat si nonverbala. Multe persoane cu tulburare de spectru autist vorbesc, dar comunicarea nonverbala, cele nouazeci la suta din procente, este aproape imposibil de interpretat si atunci nu se poate nici imita si nici dezvolta raspunsul adecvat.



Vorbirea-ecou poate complica si mai mult lucrurile pentru ca ea traduce faptul ca persoanele cu tulburare de spectru autist si ecolalie nu inteleg continutul cuvantului. Ele isi folosesc memoria mecanica si cei din jur cred ca inteleg cuvintele mai bine decat o fac in realitate. Cand un copil incepe sa vorbeasca vorbirea ecou este normala pentru ca imitarea este o parte importanta in procesul de invatare a limbii materne. Dar, capacitatea de a imita este absenta sau grav perturbata la persoanele cu autism si pentru ei totul se reduce la a repeta niste cuvite lipsite de continut. In acest caz dialogul este absent. Persoana cu autism nu este inteleasa de anturaj si aceasta pe buna dreptate, pentru ca ea, de fapt, nu intelege limba ci doar o vorbeste. ”Eu vreau sa am un prieten”sau ”Eu vreau sa ma casatoresc” nu trebuie interpretat de societate ca atare. Cel mai adesea, subiectii cu tulburare de spectru autist nu inteleg sensul cuvintelor si daca ne gandim ca ei sunt neinteresati de alti copii si adulti, vom intelege ca nici prietenul si nici casatoria nu reprezinta nimic pentru ei. Practic, ei vorbesc dar nu exista nimic in spatele cuvintelor. De multe ori parintii relateaza: ”Copilul meu nu aude niciodata ce-i spun, desi testele pentru auz si vaz au fost intotdeauna normale”. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu inteleg sensul propozitiei si prin urmare nu pot raspunde adecvat. Este ca si cum noua ni s-ar vorbi intr-o limba straina, din care recunoastem doar cateva cuvinte, dar conversatia nu are nici un sens. Nu este vorba despre un auz slab ci despre o intelegere deficitara a conversatiei. Nu este vorba despre un copil care nu vrea sa vorbeasca cu noi ci despre un copil care nu intelege ceea ce i se spune. NOI nu suntem suficient de clari pentru el!



Persoanele cu tulburare de spectru autist nu au o minte distributiva. Ele nu sunt capabile sa primeasca mai multe informatii in acelasi timp, ceea ce ingreuneaza si mai mult interpretarea informatiei. Ele pot, de asemenea, sa inteleaga aproape toate cuvintele corect, dar nu pot intelege contextul si nici metaforele atat de des folosite de noi toti in vorbirea curenta. ”Astazi sarim peste pauza de cafea.” inseamna pentru persoana cu tulburare de specru autist ca sarim efectiv peste ceasca de cafea. Nu vom spune niciodata unei persoane cu tulburare de spectru autist : ”Da-mi mana.” si nici ”Arunca un ochi peste desenul acesta.” Mai mult decat atat, este inutil sa adresam cuvantul unei persoane cu tulburare de spectru autist atunci cand aceasta asculta muzica sau sunetul masinei de tuns iarba sau al aspiratorului pentru ca aceasta nu-si poate comuta atentia de la un sunet la altul.



Pentru ca cea mai mare parte din comunicare este nonverbala- 90%- aceasta este hotaratoare pentru a intelege continutul unui mesaj, prin interpretarea corecta a semnalelor corporale: fruntea incruntata, zambetul, o anumita miscare a mainilor. Persoanele cu autism nu pot interpreta toate aceste informatii. Daca ii aratam subiectului nostru o fotografie cu un copil care plange si il rugam sa descrie ce vede, el poate raspunde: ”Copilul are ochii albastri.” sau ”Copilul are camasa albastra.” sau orice alt detaliu din fotografie. Atentie ! Daca il vom invata pe copil ca lacrimile inseamna tristete, DOAR lacrimile vor insemna tristete si nu va putea exista pe viitor tristete fara lacrimi. Intensitatea vocii, accentuarea unor cuvinte in fraza, pauze inaintea unor cuvinte din fraza, intonatia nu pot fi interpretate de persoanele cu tulburare de spectru autist. Vorbirea lor este in general monotona si cred ca si noi trebuie sa ne adresam lor cat mai putin modulat. Este un gest simplu si ii ajutam sa inteleaga mai bine o conversatie.



Marea majoritate a persoanelor cu tulburare de spectru autist au probleme mari cu generalizarea. Acest fapt s-ar putea traduce astfel: o propozitie care se spune pentru prima data intr-un anumit mod, trebuie sa fie repetata exact la fel pentru ca sa functioneze si in alt mediu. Am u n exemplu cu un copil care a fost invatat sa recunoasca propozitia:” Numara pana la 10!” si el putea sa numere cu succes. In momentul in care l-am intrebat altfel:” Vrei sa numeri pana la 10?” nu am primit nici un raspuns pentru ca el nu a inteles ce i-am cerut, desi stia foarte bine sa numere pana la 10. Alta data i-am cerut unui copil sa deseneze ”un mos” pentru ca stiam ca o poate face. El nu a inteles, deci nu a desenat, pentru ca pana atunci ii cerusem sa deseneze un om. Am putea spune foarte bine ca persoanele cu tulburare de spectru autist” nu vad padurea din cauza copacilor”. Ei observa doar detaliile. Intr-o fotografie in care se vede o strada cu mai multe case ei vad un acoperis rosu sau o casa la care nu se vede usa sau cine stie ce alt detaliu pe care noi, ceilalti, nici macar nu il observam. Noi vedem intregul, vedem o fotografie cu o strada cu mai multe case.

Vom continua sa ne imbunatatim comunicarea cu persoanele cu tulburare de spectru autist.

Citeste mai mult
In this May 23, 2014 photo, Colleen Jankovich works with her 11-year-old autistic son, Matthew, who is non-verbal and requires 24/7 care, in Omaha, Neb. Jankovich was forced to stop her son’s ABA treatment after just weeks because insurance wouldn’t pay for it. (AP Photo/Nati Harnik)

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI! – AUTONOMIA LA MASA

A lua masa impreuna nu are aceeasi semnificatie sociala pentru persoanele cu tulburare de spectru autist, ca pentru noi ceilalti. Simtul de apartenenta la un grup social, cu care imparti si bune si rele este ceva necunoscut pentru acestia. Ritualul mesei nu se insuseste spontan de catre persoanele cu tulburare de spectru autist, el trebuie invatat. Incepand cu simplul gest de a trage scaunul langa masa pentru a fi aproape de farfurie, dar nici prea aproape, apoi de a apuca si mesteca mancarea, manuirea cutitului si a furculitei si uneori chiar a linguritei sunt toate gesturi care trebuiesc invatate, cu cat mai repede, cu atat mai bine. Persoanele cu tulburare de spectru autist supota greu schimbarea si s-ar putea ca masa sa inceapa si sa se termine cu un singur aliment pentru ca le este imposibil sa aleaga si persevereaza cu acelasi lucru fara a se putea opri. Prin repetari numeroase ei trebuie sa invete sa manance din fiecare aliment din farfurie.
Pe tot parcursul mesei sunt activitati care trebuiesc invatate: cum sa stai pe scaun, cum sa bei apa din pahar fara sa versi continutul, cum sa iei farfuriile si tacamurile adecvate, etc. Cred ca va puteti imagina pe cineva care mananca pe nerasuflate orice mancare, deci fara a o savura, ca si cum in timpul mesei unica noastra sarcina ar fi sa golim farfuria. Educarea acestui comportament nedorit la masa poate incepe prin a cere copilului sa faca o pauza dupa fiecare inghititura, dupa aceea se reancarca lingura sau furculita si mancarea este introdusa in gura pentru aputea fi mestecata. Pentru a veni in sprijinul copilului putem sa-l invatam un mic truc, destul de frecvent ajutator. El urmeaza sa fie atent la cat de repede mananca cei din jur pentru a-si regla felul de a manca cu al celorlalti. Nu este usor pentru o persoana cu tulburare de spectru autist, dar intr-un interval de timp, mai mult sau mai putin indelungat, se poate ca farfuria lui sa nu se goleasca cu mult mai repede decat a celorlalti participanti la masa.
O piatra de incercare este si servitul mancarii in portia potrivita, respectiv cat trebuie incarcata o farfurie. Pentru a evita incarcarea farfuriei cu mult mai multa mancare decat se poate manca odata se poate propune copilului sa numere.  De exemplu: un polonic de supa, pentru felul principal doi cartofi , un snitel si un castravecior, iar pentru desert doua cupe de inghetata, etc. Cunoasterea SINE-lui este foarte importanta pentru persoanele cu tulburare de spectru autist si lucrurile progreseaza cu atat mai bine cu cat interventia este mai timpurie. Nimic nu se rezolva ”cu timpul” in cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist. Totul trebuie invatat cat mai de timpuriu si totul trebuie repetat, ” odata si inca odata”!
Atmosfera neplacuta la masa  este un tablou care poate parea cel putin bizar pentru cei din jur si  rezulta din cicaleala, cearta, frati care parasesc masa, copilul cu autism care se plimba in jurul mesei, refuzand sa stea asezat pe scaunul lui, care nu are deprinderea de a-si astepta randul la masa si doreste satisfacerea imediata a placerilor sale si lista poate continua. A manca  la masa impreuna este o interactiune sociala  in adevaratul sens al cuvantului! La inceputul antrenamentului,  copilul poate manca inainte sau dupa ceilalti membri ai familiei sau colegi de gradinita, doar cu unul dintre printi sau un educator. Sa nu uitam ca, la fel ca si in cazul timpului si spatiul trebuie structurat pentru persoanele cu tulburare de spectru autist. Pastrarea aceluiasi loc la masa este obligatorie, indiferent daca este vorba de propria casa, de gradinita sau scoala, casa bunicilor,etc. Faptul ca trebuie sa mancam ”civilizat”oriunde ne-am afla este deja un pas urias inainte, obtinut prin repetitii nenumarate.
Poate ca la un moment dat nu vi se va parea esential faptul ca un copil nu mananca cu cutitul si furculita si sunteti multumiti ca se hraneste singur cu mana sau lingura. Dar,  ganditi-va ca timpul trece si un comportament adecvat la masa, insusit in timpul copilariei, aduce numai castiguri de-a lungul vietii pentru o persoana adulta cu tulburare de spectru autist. Exista mese festive cu rude si prieteni, restaurante, cofetarii si multe altele. Nu se poate spune ca a manca impreuna este o bucurie absoluta pentru o persoana cu tulburare de spectru autist dar a manca impreuna este sigur o sursa de lucruri pozitive pentru toata lumea. Un alt cuvat cheie in eductia persoanelor cu tulburare de spectru autist este AJUTOR. Chiar daca stiti ca un copil este capabil sa manance cu furculita si cutitul, dar el refuza sa faca acest lucru, nu cresteti dificultatea exercitiului, scadeti putin pragul acestuia si faceti un pas in spate sau macar in lateral. Puteti trece in spatele copilului sau langa el si sa sprijiniti impreuna tacamurile pentru cateva momente. Veti putea observa ca dupa ce va indepartati, copilul isi termina masa fara nici un alt incident. Toti avem nevoie sa fim putin incurajati la un moment dat! Copiii cu autism sunt  educabili!

Citeste mai mult
9

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI!

Tulburarea de spectru autist se caracterizeaza prin anumite deficiente permanente ale gandirii si senzorialitatii, cu debut de la nastere si cu repercursiuni majore in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii. Persoanele cu tulburare de spectru autist indeplinesc urmatoarele criterii principale de diagnostic:

  1. Capacitate limitata sau foarte limitata  de a stabili contacte interumane.Socializarea sau mai degraba lipsa acesteia, reprezinta criteriul major de diagnostic si in functie de aceasta se stabileste gravitatea tulburarii,respectiv,fomele clinice severa,medie si usoara de tulburare.
  2. Capacitatea limitata sau foarte limtata de a comunica verbal sau nonverbal.
  3. Anormalitati de comportament si imaginatie, egocentricitate, inflexibilitate, lipsa  empatiei.

Dupa succinta defintie a tulburarii de spectru autist ne indreptam spre tratament, respectiv TERAPIILE EDUCATIONALE SPECIFICE pentru ca PERSOANELE CU AUTISM SUNT EDUCABILE! Articolul se adreseaza atat parintilor si rudelor, prietenilor si educatorilor ,profesorilor si personalului medical, tuturor celor care la un moment dat trebuie sa faca fata unei colaborari cu o persoana cu tulburare de spectrul autist. Vom exemplifica interpatrunderea aspectelor medicale cu cele pedagogice si vom popune raspunsuri la intrebarile cele mai frcvente pe care le-am primit de-a lungul timpului din partea parintilor, rudelor, copiilor, educatorilor, etc. Urmeaza un exemplu de terapie educationala la un copil cu tulburare de spectru autist. Nu este vorba de un sablon! ”Punctele forte”si Punctele slabe” ale subiectului sunt cunoscute. El are multe cunostinte livresti dar, ca si noi ceilalti are nevoie sa se antreneze si pentru viata de zi cu zi. Si pentru ca este vara, plecam de la IPOTEZA ca o iesire in parc, unde sunt permanent pasari, ar reprezenta un exercitiu bun de dezvoltare a cunostintelor si dexteritatilor subiectului. Un mod de a demara actiunea ar putea fi strangerea de paine uscata pentru lebedele rezidente pe lacul din parc. Painea se poate taia in cubulete si se poate pune intr-o punga .Poate este bine de vizualizat inainte o fotografie co o lebada, imagine care ulterior poate fi comparata cu realitatea. Este bine de ales un timp suficient, cu o zi inainte sau cu o saptamana inainte, pentru a vorbi despre plimbarea in parc. De ce?Structurarea timpului este obligatorie pentru persoanele cu autism si copilul isi poate trece plimbarea in parc in agenda sa zilnica sau saptamanala. Dupa ce lucrurile au devenit preditibile pentru a evita orice anxietate inutila si neavenita, putem strecura in exerciu si resposabilizarea subiectului. Astfel, el este responsabil in acest moment educational sa ia de acasa saculetul cu paine pentru lebede inainte de a pleca in parc. In viitor el va invata ca cine nu isi prepara acasa un sandvish nu va manca in timpul picnicului din parc. Poate parea nedrept, dar este ”un mic rau” foarte necesar in viitor. Sarcinile copilului pot fi extinse in functie de nivelul sau de dezvoltare: de exemplu identificarea lebedelor intre alte pasari de pe lac, numararea lebedelor, hranirea pe rand a acestora cu painea pregatita acasa. Chiar daca un copil nu stie sa citeasca, incurajati-l sa recunoasca imaginile cuvintelor de pe inscriptiile din parc si in acelasi timp sa traga concluzii: ”Acum este deschis parcul?”, ”In care zile este deschis parcul?”, ”Este deschis in ficare zi parcul?” Amintiti-va ca initial a fost recunoscuta lebada ca si imagine, apoi s-a facut legatura cu cuvantul (lebada )iar ulterior copilul a vazut cum se scrie (lebada) pentr ca a vizualizat inscriptia din parc referitoare la lebede.

COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI!

Citeste mai mult
vizitatori
vizitatori siringa