URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

Arhiva pentru decembrie 2016

fp-autism

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – DEZVOLTAREA MOTORIE SI ACTIVITATEA FIZICA

Trebuie sa mentionam de la bun inceput ca dezvoltarea motorie a unui copil cu tulburare de spectru autist nu este prima grija a parintilor. Chiar daca achizitiile motorii ale copilului au fost intarziate in primii 2 ani de viata, acesta ajunge la medic, de obicei, la inceputul anului 3 de viata pentru ca nu vorbeste, in primul rand si in al doilea rand, pentru ca nu stie sa faca tot atat de multe lucruri precum ceilalti copii de aceeasi varsta. Nu trebuie uitat nici un moment ca o dizabilitate motorie este intotdeauna prezenta la persoanele cu tulburare de spectru autist dar este discreta si tabloul clinic este dominat de alte tulburari care atrag atentia anturajului.
Copiii cu autism au uneori o mica intarziere in achizitionarea mersului. Mai precis, in loc sa mearga singuri pana la varsta de 1 an si 6 luni, ei merg in jurul varstei de 1 an si 9 luni. Apoi, nu sunt la fel de abili, ca ceilalti copii, in jocul cu mingea, merg pe varfuri sau oricum stangaci si nici la un concurs de alergari nu ar iesi pe primele locuri. Dar nu numai motricitatea grosiera  (mersul) este modificata ci si motricitatea fina nu se incadreaza in parametri normali pentru varsta. Incheiatul sireturilor, incheiatul nasturilor, coloratul in contur, scrisul si orice alta activitate manuala este mai greu de achizitionat de un copil cu autism sau nu va putea fi achizitionata niciodata. Mai pot fi prezente ticuri motorii faciale, cel mai frecvent clipirea rapida sau grimasele.
Putem spune, fara a gresi, ca persoanele cu tulburare de spectru autist au tulburari de coordonare motorie care le afecteaza atat motricitatea fina cat si pe cea grosiera. Mersul persoanelor cu tulburare de spectru autist aminteste uneori de marionete. Ele nu balanseaza bratele in timpul mersului si exista o lipsa de coordonare intre miscarile membrelor sperioare si ale membrelor inferioare. Colegii sesizeaza si ironizeaza toate aceste bizarerii motorii, ceea ce accentueaza izolarea copilului cu autism si intr-un final, el refuza sa mai participe la orele de educatie fizica de la scoala . Kinetoterapeutii sunt cei care pot ameliora coordonarea deficitara a copiilor cu autism prin programe personalizate de kinetoterapie si dans pe o muzica bine aleasa. Inotul este larg dezbatut de familie si specialisti pentru ca foarte multi copii cu autism nu sunt ” prieteni” cu apa. De cate ori este posibil inotul trebuie practicat pentru ca un copil care inoata bine va fi admirat de toata lumea si tuturor ne place sa fim admirati si laudati.
Jocul cu mingea nu este usor pentru copiii cu autism. Sunt multi parinti care relateaza faptul ca baietelul sau fetita lor nu reuseste nici sa arunce nici sa prinda mingea si  nici sa loveasca mingea cu piciorul. Aceasta inaptitudine de a juca fotbal are drept consecinta izolarea copilului pe parcursul recreatiilor pentru ca fotbalul este jocul de echipa cel mai apreciat. Iar un lucru care nu este practicat, nu poate fi invatat! Parintii sunt sfatuiti sa se joace cu copiii lor cu mingea. Chiar daca si parintii si copilul stiu ca nu intra in discutie fotbalul sau baschetul de performanta, inscrierea copilului cu autism intr-un club pentru juniori, unde se practica un joc de echipa, poate fi benefica.
Problemele de echilibru sunt adesea frecvente si testul de a sta intr-un picior cu ochii inchisi atesta acest lucru. Kinetoterapeutul poate sa lucreze cu copilul pentru imbunatatirea echilibrului iar parintii si educatorii pot participa activ la antrenamente. Dexteritatea manuala deficitara am mentionat-o in articolele anterioare, atunci cand a fost vorba despre dobandirea autonomiei in viata de zi cu zi  la persoanele cu tulburare de spectru autist. Scrisul este urat si adesea copilul cu autism refuza sa scrie de mana si atunci el poate fi lasat sa scrie la computer. Miscarile rapide ale membrelor superioare sau altfel spus, graba excesiva pot compromite si alte activitati in afara de scris. Taiatul cu foarfeca, pentru un copil cu autism lipsit de ponderatie si impulsiv, poate fi „dat peste cap”. Nereusita poate declansa criza de furie, despre care stiti bine ca nu este usor de gestionat. Cel mai bine prevenim ceea ce nu ne dorim si il invatam pe copil lucrul chibzuit. La inceput, un metronom poate ajuta copilul sa-si incetineasca  ritmul de lucru.
Ritmul este greu de mentinut pentru persoanele cu tulburare de spectru autist. Cand doua persoane obisnuite merg pe strada ele isi sincronizeaza miscarile picioarelor, ca soldatii care marsaluiesc la parada. Cu alte cuvinte:”Mergem in acelasi ritm.”Persoana cu autism are ritmul ei propriu. Demult, si eu incercam sa merg in acelasi ritm cu un pacient cu autism cand ne plimbam prin oras. Nu am reusit niciodata si eu am renuntat la acest obiectiv. Consider ca este mai pretios timpul petrecut impreuna decat sa ne concentram doar sa mergem in acelasi ritm.
In mod obisnuit, noi imitam pozitia si gesturile persoanei cu care vorbim si acest lucru se petrece in mod inconstient si cu atat mai mult cu cat suntem mai in acord unii cu ceilalti. Persoanele cu autism nu se sincronizeaza cu interlocutorul dar pot depasi acest inconvenient daca le imita perfect gesturile, chiar si pe cele minore. Rezultatul acestui exces de imitatie va fi un comportament artificial, fals si sigur nefiresc, bizar in ochii oamenilor din jur. Adevarul este ca oamenii cu autism pot invata sa imite dar nu pot invata sa-si sincronizeze miscarile. Nu este vorba nici de falsitate si nici de atificialitate . Asa sunt ei si noi ii vom lua ca atare! Activitatea fizica este o parte foarte importanta din viata oamenilor cu autism. Pentru acestia nu este suficienta ora de educatie fizica de la scoala. Ei au nevoie de o activitate fizica zilnica si individualizata. O activitate fizica bine definita poate ameliora mult comportamentele distructive si stereotipiile motorii. Dupa 45 de minute de activitate fizica sustinuta efectul de relaxare dureaza cateva ore.  Daca acest lucru se intampla zilnic, persoana cu autism are cateva ore in fiecare zi pentru a se concentra pe activitatile constructive in detrimentul celor distructive.
Lipsa de activitate fizica este frecvent intalnita la persoanele cu autism si acest lucru agraveaza insomniile, frecvente de asemenea in tabloul clinic al acestora. Activitatea fizica este uneori suficienta pentru ameliorarea unei insomnii care nu a raspuns anterior la tratamentele medicamentoase propuse de psihiatrul copilului sau adultului.  Programul de activitate fizica trebuie inscris in activitatea zilnica a persoanelor cu tulburare de spectru autist. Plimbarile lungi si linistite sunt bune si ele, ca si dansul, baletul, inotul si orice alta activitate care presupune miscare. Kinetoterapeutul este cel care se ocupa de activitatea fizica a oamenilor cu autism. Activitate fizica zilnica si sub indrumarea kinetoterapeutului poate fi privita cu suspiciune de parintii sau educatorii preocupati de limbaj, socializare, comportamente nedorite si alte lucruri de corectat si de invatat de copilul cu autism. In momentul in care am afirmat ca o dizabilitate motorie este intotdeauna prezenta in cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist , urmatorul pas a fost sa recomand activitatea fizica zilnic si sub supravegherea atenta a unui kinetoterapeut, pentru persoanele cu autism de orice varsta.
Cauzele pentru care o persoana cu tulburare de spectru autist face miscare putina sau deloc sunt multiple: lipsa de initiativa, inflexibilitatea, problemele grave de comunicare si socializare, la care se adauga frecventa mare a supraponderalitatii prezenta din copilarie. Nu in ultimul rand si fara a judeca pe nimeni, nici adultii din preajma  persoanei cu autism nu sunt intotdeauna in stare sa-si mai ia inca o sarcina zilnica, atunci cand agenda zilnica este deja suprasaturata.

Eu folosesc dizabilitatea motorie ca si criteriu de diagnostic pentru motivul ca are consecinte semnificative in viata persoanelor cu tulburare de spectru autist. Rolul kinetoterapeutului este decisiv, atat pentru o evaluare motorie completa dar si pentru alcatuirea programului de activitate fizica zilnica a acestora. Noi toti trebuie sa invatam sa facem activitatea fizica ce ni se potriveste!

Persoanele cu autism sunt educabile!

Citeste mai mult

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST-COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – DESPRE ADOLESCENTA

In general, parintii sunt preocupati de adolescenta si viata de adulti a copiilor lor, indiferent daca este vorba de un copil cu nevoi speciale sau de orice alt copil. In perioada copilariei, parintii consuma multa energie cu copiii lor si unii dintre parinti poate sunt epuizati si pierd din vedere ca timpul trece si copiii lor nu mai sunt copii, ei devin adulti si aspiratiile lor sunt de adulti. Cine ii invata pe oameni sa devina adulti? Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare!
Cand am in fata un copil, imi spun : „Parintii au intodeauna dreptate, din punctul lor de vedere!” si lucrurile par sa functioneze. Am tot vorbit despre copiii cu tulburare de spectru autist dar ei nu vor fi pentru toata viata copii, ei vor deveni adolescenti si adulti. Raspunderea pentru adultii cu tulburare de spectru autist trebuie sa fie la fel de mare ca si cea pentru copii dar , pe de alta parte, un copil cu autism este diferit de un adult cu autism.
Adolescenta este un punct de cotitura pentru toti oamenii si la fel se petrec lucrurile si in cazul oamenilor cu autism. Unii parinti relateaza faptul ca un copil compliant pana in urma cu putin timp si-a modificat negativ comportamentul, a devenit mai distructiv, mai agresiv, mai agitat, mai hiperactiv. Alti parinti se plang ca adolescentul cu autism este mai pasiv, mai lenes, mai fara interes pentru ceea ce se petrece in jurul lui, nu mai este motivat ca inainte. Cel mai important lucru care se intampla in perioada adolescentei este eliberarea treptata a tanarului de sub tutela parintilor. Acest fapt nu se realizeaza in cazul adolescentilor cu autism in mod spontan, asa cum se intampla cu ceilalti adolescenti. Parintii, ajutati de terapeuti, trebuie sa il invete pe adolescentul cu autism sa-si dobandeasca independenta maxim posibila pentru el. Recomandarile sunt usor de facut, dar dobandirea autonomiei de catre o persoana cu tulburare de spectru autist presupune o activitate de invatare care nu se opreste niciodata, practic dureaza pe tot parcursul vietii acesteia. Interventia precoce este de recomandat dar trebuie sa tinem pasul si cu timpul. Parintii sunt uneori coplesiti si nici nu-si dau seama ca ei insisi intretin dependenta propriilor copii, in loc sa o reduca pe cat de mult se poate. Am intalnit adolescenti cu autism care nu au fost plecati niciodata de acasa fara parinti, fie in excursii sau tabere, fie intr-o banala iesire in oras cu prietenii.
Un alt fapt negativ, pe care l-am mai mentionat dar asupra caruia vreau sa insist este dormitul in pat cu parintii sau cu unul dintre parinti. Pentru ca un copil cu autism suporta greu schimbarile se recomanda sa fie invatati sa doarma singuri, in camera lor cat se poate de repede. Poate inainte de a merge la scoala? Motivatia este acum foarte buna : „Copiii care merg la scoala, dorm singuri in pat!”. Daca acest lucru se realizeaza pas cu pas sau copilul este scos din patul matrimonial brusc, prin metoda luarii prin surprindere, este decizia familiei. Recomandarea specialistului este ca dormitul cu parintii trebuie sa inceteze pe cat de repede este posibil. De ce aceasta insistenta pentru obligativitatea de a dormi singur, in camera sa si in patul sau? Pe de o parte trebuie protejata viata intima a parintilor iar pe de alta parte pentru a respecta intimitatea adolescentului cu autism, a carui dezvoltare sexuala este inevitabila. Parintii, coplesiti si obositi de activitatile grele si neintrerupte pe care sunt obligati sa le desfasoare cu un copil cu autism, pot trece usor cu vederea ca s-au instalat caracterele sexuale secundare si adolescenta bate la usa. Pentru parinti, copilul ramane tot mic iar pentru copilul cu autism nimic nu se intampla de la sine. Daca parintii continua sa-l trateze pe adolescent ca si cum ar fi la granita, este inevitabil ca atunci cand el isi manifesta sexualitatea, familia sa fie socata si nepregatita sa faca fata situatiei. Ganditi-va la situatia dramatica in care parintii au in patul matrimonial un adolescent cu nevoile sexuale normale pentru varsta sa si care nu a exersat niciodata dormitul in propriul pat. Acest adolescent, tatat in continuare ca un copil, va dezvolta o tulburare tipica adolescentei si va pleca de acasa. El risca sa devina un tanar debusolat si furios, capabil de actiuni necugetate si riscante. Neinsotit, in strada in care se gasesc tot felul de oameni, cu un comportament vizibil bizar pentru ca nu mai reuseste sa-si gestioneze crizele de furie, tanarul cu autism este cel mai adesea tinta abuzurilor de tot felul.
Persoanele cu tulburare de spectru autist, chiar si cand au un coeficient de inteligenta in limite normale sau peste medie, sunt naive si vulnerabile. Din aceasta cauza, ele sunt frecvent victime ale agresorilor. Daca o sa ma intrebati despre predispozitia lor la acte condamnabile, comparativ cu restul populatiei, raspunsul este NU! Ele au un cod moral riguros. Adesea, le spun adolescentelor care se plang ca au fost mintite de prieteni, ca ar trebui sa aiba un prieten cu autism pentru ca acesta nu minte niciodata. In timp ce adolescentii din jur au experiente sexuale, adolescentii cu autism raman atasati de normele morale, deci de simplele prietenii si de problemele scolare.
Insomnia persoanelor cu tulburare de spectru autist este cauza cea mai frecventa pentru care parintii iau decizii nefericite pe parcursul noptii. Nu este putin lucru sa-ti deranjezi vecinii noaptea si mai ales atunci cand stai la bloc! Si asa ajung copiii cu autism in pat cu parintii sau parintii isi plimba noaptea copiii prin oras, pe jos sau cu masina, pentru ca acestia din urma vor sa-si inceapa ziua si implicit activitatile, in miez de noapte. O ipoteza pe care eu o agreez este ca acest copil, insomniac prin natura tulburarii de fond, nu este suficient de obosit cand este ora de somn sau, altfel spus, se odihneste prea mult ziua. Somnul de amiaza se poate inlocui cu o activitate pe scaun si la masa, deci pe timpul zilei nu se va sta pe pat. Pe timpul zilei trebuie sa facem ceva! Imi pare rau ca trebuie sa va spun ca a „butona” telecomanda televizorului nu este o activitate! Daca mentinem copilul cu autism, pe tot parcursul zilei, treaz si activ, avem sansa, in timp, ca insomnia de adormire sau trezirile din timpul noptii sa se amelioreze si in final sa dispara. Nu trebuie uitata nici activitatea fizica, o componenta importanta a vietii persoanelor cu autism. Efectuata zilnic si individualizat, activitatea fizica contribuie la combaterea tuturor comportamentelor nedorite. Persoanele cu autism sunt educabile!

Citeste mai mult
vizitatori
vizitatori siringa