URGENTE - 0745 11 66 40

Program de Lucru : Luni - Vineri intre 07.00 - 18.00
  Contact : 0232 270 224

Arhiva pentru septembrie 2016

Concentrated boy putting colorful coins in order during developing game with his mother sitting at the table indoors

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST- COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – CAPACITATEA COGNITIVA

Am inceput articolele despre persoanele cu tulburare de spectru autist cu motto-ul „Copiii cu autism sunt educabili!” pentru a releva fundamentul conduitei terapeutice, respectiv terapiile educationale. Persoanele cu tulburare de spectru autist au capacitatea de a invata, pot accede la cunoastere dar mecanismele prin care acestia isi dobandesc cunostintele sunt diferite. Gandirea, invatarea, memorizarea sun ceea ce, in mod obisnuit, numim cognoscibilitate (a cunoaste). Toate persoanele cu tulburare de spectru autist, chiar si cele cu inteligenta in limite normale sau supradotati, au dificultati cognitive. Lor le lipseste imaginatia, sunt egocentrici, inflexibili si lipsiti de empatie, prin definitie.

Sa incepem cu perceptia, cu inregistrarea informatiilor prin organele noastre de simt. Toate persoanele cu autism au tulburari de perceptie. De exemplu, hiposensibilitate sau hipersensibilitate auditiva. Va reamintesc persoanele cu autism care la zgomote mai puternice pun mainile la urechi sau declanseaza  crize de furie la sunetul aspiratorului, al masinii de tuns iarba sau atunci cand se afla in spatii aglomerate si zgomotoase (gari, aeroporturi, mari magazine). In ceea ce priveste vazul, ei vad detaliile dar nu informatiile pe care le obtinem noi atunci cand privim in jurul nostru. Am mai vorbit noi despre a nu vedea padurea din cauza copacilor. Ne reamintim si despre copiii cu autism si hiperestezie cutanata care refuza sa se imbrace daca haina are eticheta. Acestora,  eticheta le produce o durere reala, pe cand noi ceilalti, cel mai adesea, nici nu suntem constienti de prezeta ei.  Sunt multe alte exemple despre dificultatile de perceptie la persoanele cu autism. Parintii, specialistii si mai ales adultii cu sindrom Aspergher au relatat despre dificultatile cotidiene datorate unei perceptii perturbate.

Pentru copiii cu autism indreptarea atentiei spre ceea ce este important nu se realizeaza spontan. Ei trebuiesc invatati ca este mai important sa asculte ceea ce le spune o persoana dintr-o camera, decat sa asculte muzica din fundal sau zgomotele cauzate de traficul de pe strada. Sa indreptam atentia copilului spre ceea ce dorim noi poate insemna sa-i directionam corpul sau mainile spre lucrul la care trebuie sa fie atent sau sa-i oferim un indicator vizual. Un pachet gol de biscuiti poate ajuta copilul sa puna in cos, la magazin, biscuitii preferati, dupa ce au fost identificati pe raft. Ajutorul modelelor vizuale trebuie avut permanent in atentie atunci cand este vorba de terapii educationale. O alta activitate cotidiana care trebuie invatata de toata lumea este imbracatul – dezbracatul. Dezbracatul este ceva mai usor dar imbracatul este o problema, cel mai adesea. Multi parinti sunt preocupati de faptul ca fiul sau fiica lor  se invarteste fara rost in jurul hainelor si nu reuseste sa se imbrace. Daca asezarea hainelor in ordinea imbracarii nu a dat rezultat, ca mai sus, sau daca dupa fiecare articol imbracat copilul are nevoie sa auda:” Ia-ti haina!, Ia-ti fularul!, Ia-ti caciula!” inseamna ca lucrurile nu sunt clare. Ii rog pe parinti sa faca „un pas in lateral”  si sa clarifice lucrurile prin imagini care sa arate copilului ordinea imbracarii hainelor, chiar daca acesta intelege cuvintele vorbite. Obiectivul este dobandirea autonomiei maxime pentru activitatea cotidiana de imbracare si pentru dobandirea acesteia nu exista limita de timp, chit daca recomandarea este pentru interventia precoce.

Dupa ce am amintit tulburarile de perceptie la persoanele cu autism, putem continua cu  tulburarile de invatare si gandire. Stim ca le este greu sa inteleaga contextul si sa faca conexiuni. Pentru ca nu pot generaliza se pierd in detalii iar gandirea lor este concreta. Nu pot intelege ca si ceea ce nu se vede, tot exista. Antrenamentul pentru dobandirea capacitatii de a generaliza se poate face concomitent cu imbunatatirea perceptiei. Daca un copil a invatat sa numere pana la 5 la gradinita, el trebuie invatat sa numere pana la 5 si acasa si in parc si oriunde altundeva. El trebuie sa inteleaga ca 1, 2, 3, 4, 5, este valabil si atunci cand obiectul concret, din mediul inconjurator, nu este vizibil (5 mere sau 5 creioane sau 5 case etc). La fel stau lucrurile si cand trebuie sa te dezbraci de palton, atunci cand intri in casa, oricare ar fi casa in care intri. Spalatul pe dinti trebuie sa aiba loc si in baia de acasa  dar si in orice alta baie, atunci cand nu dormi acasa. Si a invata despre context este posibil. De unde vine laptele din cana se poate afla invatand despre ferma de animale, despre fabrica de lapte, despre magazinul de unde se cumpara laptele. Faptul ca masa este un cerc, fereastra este un dreptunghi, stafidele au fost struguri, pestii din conserva au inotat in mare, toate acestea reprezinta conexiuni care dau continut, siguranta si cresc interesul copilului cu autism.

Este nevoie de un timp suficient pentru ca o persoana cu autism sa deprinda cat mai multe cunostinte cu putinta, intotdeauna mai mult decat au nevoie ceilalti copii. Capacitatea intelectuala variaza de la un om la altul si la fel stau lucrurile si in cazul oamenilor cu autism. Adevarat este si ca persoanele cu tulburare de spectru autist si deficienta mentala depasesc media din populatia obisnuita. Familia si specialistii trebuie sa aiba asteptari realiste de la o persoana cu tulburare de spectru autist. Daca un copil nu reuseste sa invete calculul matematic dincolo de adunarea pana la 10 intr-un an de zile,  trebuie facut ” un pas in spate” cu  progresul calculelor matematice si accentul sa se mute pe dobandirea unor cunostinte obligatorii pentru viata cotidiana. Pentru dobandirea autonomiei in viata de zi cu zi nu este niciodata prea tarziu!

Este foarte bine de stiut ca persoanele cu autism sunt educabile iar familia si autoritatile trebuiesc sa gaseasca impreuna forma de scolarizare care li se potriveste cel mai bine. Invatamant obisnuit, cu sau fara persoana de sprijin (asitent personal) sau invatamant special este o alegere exclusiv individuala. Pentru copiii cu o dotare intelectuala buna nu mi-am facut niciodata probleme pentru parcurgere cu succes si mare succes a programei scolare. La scoala, cea mai mere problema pentru ei sunt recreatiile, pe timpul carora nu stiu cu ce sa-si umple timpul, la care se pot adauga orele mai relaxate, deci insuficient de bine structurate, cum ar fi orele de educatie fizica din sala de sport sau chiar servirea mesei in sala de mese. Schimbarile sunt greu de suportat pentru persoanele cu tulburare de spectru autist. Le putem respecta inflexibilitatea permitandu-le sa ramana in clasa pe timpul recreatiilor sau pot merge la biblioteca sa citeasca o carte sau pot asculta muzica in camera de auditii. Pentru o perioada de timp, copilul cu autism poate lua masa singur si progresiv, sa fie invatat despre bucuria de a lua masa impreuna. Trebuie respectata dorinta unei persoane cu tulburare de spectru autist de a fi, la un moment dat, singura. Daca pentru noi poate parea cel putin o impolitete faptul de a ramane singuri intr-un grup social, pentru ei, sa fie lasati singuri este o dovada de respect din partea noastra.

Cunoasterea problemelor de ordin cognitiv ale persoanelor cu tulburare de spectru autist nu poate da roade in afara unei colaborari stranse intre parinti, specialisti, autoritati. Am vorbit despre structurarea spatiului si timpului si despre ajutorul modelelor vizuale in terapiile eductionale pentru persoanele cu autism dar de data aceasta vreau sa va adresez o rugaminte. Tineti jurnale, faceti fotografii, filme video care sa inregistreze  nu doar esecurile ci si progresele inregistrate de persoanele cu autism de-a lungul vietii. Adultii si adolescentii cu care ma intalnesc in prezent ma roaga invariabil sa le povestesc despre cum erau ei cand eu i-am cunoscut: copii mici, apoi copii la gradinita, apoi scolari si studenti . Este o dovada de iubire si respect sa le vorbim despre trecut si un ajutor pentru prezent si planuirea viitorului. Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
autistic

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – AUTONOMIA IN VIATA COTIDIANA – CONTINUARE

Pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este o problema serioasa sa se imbrace si sa se dezbrace singure.  Ele trebuiesc invatate sa faca acest lucru. Nimic nu se intampla de la sine in cazul persoanelor cu autism. In primul rand trebuie clarificata ordinea imbracarii. Este de preferat ca antrenamentul sa inceapa cat mai devreme cu putinta. Hainele copilului se pot aseza in ordinea imbracarii, se pot folosi pictograme care sa clarifice ordinea imbracarii: prima data maieul, apoi camasa, etc. sau se poate folosi un text scris, daca acest lucru este oportun. Chiar si persoanele cu disabilitati au nevoie sa invete sa aiba un aspect ingrijit. A te uita in oglinda inainte de a pleca de acasa trebuie sa devina o obisnuinta. Ajutorul continua in fata oglinzii cu ajustarea caciulii care este prea pe frunte sau cu ridicarea pantalonilor care sunt prea coborati pe solduri.

Nu este usor sa faci cumparaturi pentru imbracamintea si incaltamintea copilului cu autism. O mare descoperire a fost incaltamintea cu banda adeziva, pe care eu recomand, de cate ori este posibil. Foarte multi copii au devenit in acest fel independenti si buclucasele sireturi au incetat sa mai fie un stres atat pentru copii cat si pentru adulti. Unii copii cu autism au probleme sa  imbrace hainele peste cap, altii, dimpotriva, nu se pot incheia singuri la nasturi. Hainele de o singura culoare sunt o alta fixatie care necesita atentie, mai ales din partea parintilor. Incet-incet copilul va accepta inlocuirea culorii unice, de exemplu rosu, cu o culoare mai neutra, gri sau bej. Acceptarea hainelor noi sau chiar schimbarea hainelor murdare cu unele curate necesita mult ajutor din partea adultilor, cand este vorba de un copil cu autism. Hainele noi se spala obligatoriu inainte de purtare si eventual se inlatura etichetele care pot jena copilul.

Nu uitati sa creati o ipoteza despre cauza care ar putea face ca lucrurule sa nu mearga bine in lucrul cu copilul cu autism. Daca nu locuiesti intr-o tara calda  si copilul tau nu vrea sa se incalte, este o problema! „Disparitia” picioarelor in momentul cand esti incaltat poate fi o ipoteza atunci cand un copil cu autism accepta sa fie exclusiv descult si niciodata incaltat. Poate este bine sa incepem incaltarea lui cu o incaltaminte simpla, sandale sau papuci de casa decupati in fata, care permit vizualizarea degetelor de la picioare. Refuzul pantofilor este doar varful aisbergului. Trebuie facut ceva pentru ca nu putem accepta mersul descut prin zapada. Pana la urma, copilul cu autism va invata ca poate sa fie cu piciorele goale, doar la el in camera. Nu inchidem o usa fara sa deschidem o fereastra!

O prioritate pentru toti paritii copiilor cu tulburare de spectru autist este ca viitorul adult sa reuseasca sa se descurce singur sau cu cat mai putin ajutor. Sa se imbrace adecvat vremii, adultul cu autism trebuie invatat din copilarie. „Daca privesti pe geam si afara ploua, iti trebuie umbrela si pelerina de ploaie!”. Daca a invatat anotimpurile este un pas inainte pentru un adult cu sindrom Asperger pentru ca el poatesa invete ulterior ca sunt haine de vara si haine de iarna. Pentru toata lumea este valabil ca sub 5  grade Celsius trebuie sa ai caciula pe cap. Fiti clari si consecventi pentru ca zicala: „Una spune si alta face” este inacceptabila!

Inca din copilarie, persoanele cu tulburare de spectru autist pot participa la treburile casnice, inclusiv cand este vorba de ingrijirea hainelor. Intinsul si stransul rufelor de pe sarma, impaturirea hainelor si asezarea lor in sifonier si sertare sunt activitati posibile cu ajutorul adecvat. Persoana cu autism are nevoie sa fie responsabilizata. Munca bine facuta genereaza bucurie, mandria de a fii util, creste respectul de SINE.

Activitatile casnice se pot extinde prin invatare pentru ca persoana cu autism nu are initiativa si nu ii imita pe cei din jur. Numai a privi ceea ce fac cei din jur nu este constructiv. A face curat in propria camera se poate invata de la cele mai mici varste, chiar daca la inceput este vorba doar de simpla prezenta a copilului cand mama face totul. Ulterior, daca se creaza o structurare a spatiului si a timpului, precum si o clarificare a activitatilor prin imagini sau inscris, la care se adauga un antrenament sustinut, lucrurile se vor desfasura cu bine. Spalatul vaselor (cu mana) este, de asemenea, un bun antrenament al copilului pentru viata de adult. Daca persoana cu autism este fascinata de apa, lucrurile se vor desfasura foarte bine iar vasele vor fi spalate impecabil si cu mare placere. Punerea mesei, folosirea aspiratorului, spalatul pe jos, stergerea prafului sunt activitati  care pot fi invatate de o persoana cu tulburare de spectru autist. Chiar si in bucatarie sunt activitati, care, odata invatate, se fac foarte utile pentru valorizarea unui om. Viata de zi cu zi presupune o multitudine de activitati si multe dintre ele trebuiesc obligatoriu invatate si de persoanele cu autism. Fara limita de timp  si cu bucuria rezultata din reusita copilului sau adultului cu autism este posibila dobandirea autonomiei maxime pentru acesta.

A merge la cumparaturi este destul de abstract dar daca, inainte, copilul cu autism a vizualizat o imagine cu magazinul, cu laptele, cu cascavalul, cu portocalele, etc. el le poate recunoaste in magazin si le poate pune in cos. Un copil cu autism poate invata sa stea la coada la casa si sa plateasca sau sa-i dea vanzatoarei portofelul pentru a lua ea banii potriviti. Daca totul este bine invatat, a face singur cumparaturile nu mai este o problema pentru un om cu autism.

A merge singur in oras si a calatori cu mijloacele de transport in comun presupune un volum de munca urias dar si mari satisfactii. Unde sunt statiile, cum te urci si cobori in si din mijlocul de transport in comun, cum cumperi biletele, cum gasesti un loc sa stai pe scaun, cum sa faci ca sa ajungi la timp. Numai invatarea acestor cateva exemple  presupune o munca de ani de zile si majoritatea persoanelor cu autism vor avea nevoie de ajutor si la maturitate dar viata lor devine mult mai buna si mai variata daca din copilarie se antreneaza pentru dobandirea independentei maxime. Niciodata nu este prea tarziu pentru o persoana cu tulburare de spectru autist sa devina autonoma pentru o activitate de zi cu zi dar cea mai buna este interventia precoce.  Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
siringa.ro

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – AUTONOMIA IN VIATA DE ZI CU ZI

Scopul tuturor terapiilor aplicate persoanelor cu tulburare de spectru autist este dobandirea autonomiei in viata de zi cu zi. Pentru a respecta demnitatea unui om, pe tot parcursul vietii sale si chiar si atunci cand acesta are nevoie de ajutor permanent, trebuie sa-l invatam sa-si dobandeasca maximum posibil de independenta la masa, la toaleta, la baie, etc. Cea mai multa iubire oferita unui copil cu autism inseamna ajutor si sprijin permanent pentru a-l invata pe acesta sa se descurce singur cu activitatile cotidiene, obisnuite.

Igiena personala este una dintre problemele mari cu care se confrunta parintii copiilor cu autism. Imbracatul-dezbracatul, a lua masa, a folosi toaleta, a face baie si dus, a se pieptana, a se pregati pentru somn sunt o suma de obisnuinte pe care trebuie sa si le insuseasca toti copiii cu autism, indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Cu cat interventia este mai precoce, cu atat este mai bine dar asta nu inseamna ca nu putem sa-i invatam la orice varsta sa devina autonomi. Sigur ca este mai usor sa inveti un copil de 5 ani sa devina autonom la toaleta decat pe un adolescent de 15 ani care nu a invatat sa se descurce sigur pana la aceasta varsta. Pentru a-l spala pe dinti sau pentru a-l pieptana pe un tanar de 1,80 m, mie mi-ar trebui o scara. Oricat ar fi de bun la invatatura un adolescent cu autism, poate chiar genial in anumite domenii, el nu poate functiona in societate daca nu este autonom in activitatile obisnuite, practice, de fiecare zi.

Principiul este acelasi, indiferent de varsta si nivelul de dezvoltare a copilului. Fiecare lucru in parte se face la fel, in aceeasi ordine, de fiecare data. Este bine cunoscut ca activitatile pentru copiii cu autism se deruleaza intotdeauna “de sus in jos si de la stanga la dreapta” pentru mentinerea lor in zona familiarului, a rutinelor a previzibilului. Este stiut de noi toti faptul ca un lucru invatat este mai usor de realizat decat unul nou. Noi folosim rutinele permanent si astfel viata noastra devine mai usoara. Fiecare avem propriile scheme, propriile obisnuinte, fara de care viata ar fi greu de imaginat. Sa ne amintim primele ore petrecute la volanul masinii, inainte de luarea carnetului de conducere. Totul era greu, suprasolicitant, obositor, am transpirat abundent, mainile ne-au tremurat, inima ne- a batut repede si tare, am simtit ca nu este suficient aer si ne-am gandit ca nimic nu este mai greu decat sa conduci o masina. Procesul de invatare a continuat, toate fenomenele de mai sus s-au retras si conducerea autoturismului a devenit o parte din suma obisnuintelor noastre. Rememorati daca nu cumva va stergeti cu prosopul,  dupa baie sau dus, intotdeauna la fel si asta fara sa constientizati, din reflex. Va stergeti prima data fata, apoi mana stanga, apoi mana dreapta, spatele si asa mai departe, identic, mereu si mereu.

Nu vreau sa vorbim despre anatomia, fiziologia sau imagistica de ultima generatie a creierului uman dar este obligatoriu sa exemplificam putin ajutorul de care are nevoie copilul cu autism pentru dobandirea autonomiei igienei personale. El fiind mai vizual decat noi, putem incepe cu imagini care sa clarifice cum trebuie sa ne spalam sau daca este un copil mai mare, care stie sa citeasca, i se poate face o lista cu ordinea de spalare a partilor corpului. La inceput cu ajutor mai mult si ulterior cu tot mai putin ajutor, copilul singur va invata sa se spele in fiecare zi si in acelasi mod. Nu exista limita de timp, practic, nu renuntam niciodata sa invatam un om cu autism sa se spele si sigur acesta va invata dar cu mijloacele potrivite nivelului sau de dezvoltare.

Cand un copil este mic si incepe sa mearga singur la toaleta cred ca in fiecare familie s-a intamplat ca toata rola de hartie igienica sa fie desfasurata pe jos. Ulterior, copilul, in mod spontan a deprins dexteritatea de a rupe  strict hartia igienica necesara (2, 3 sau 4 dreptunghiuri separate de liniile perforate). Pentru copilul cu autism trebuie sa stabiliti o data pentru intotdeauna ca se vor rupe 4 dreptunghiuri de hartie igienica. Este recomandat sa se foloseasca acelasi tip de hartie igienica pentru ca invatarea sa functioneze mai repede si mai bine. Daca este prea greu pentru copil sa rupa hartia atunci facem un pas in spate. Cele 4 dreptunghiuri vor fi rupte, impaturite si puse la indemana copilului de catre un adult.  In baie, activitatile se pot clarifica prin pictograme expuse pe perete, prin care se vizualizeaza ordinea desfasurarii activitatilor (prima data folosim toaleta, apoi ne spalam pe maini si apoi ne stergem cu prosopul).  Nu faceti economie de imagini! Oferiti copilului detalii, pana cand lucrurile ii sunt clare si posibile de indeplinit.

Este cunoscut faptul ca persoanele cu tulburare de spectru autist au una sau mai multe tulburari de perceptie. Aproape toate simturile sunt perturbate in plus sau in minus. Hiperestezia cutanata poate complica efectuarea unui dus sau pieptanarea parului dar persoanele cu autism trebuie sa devina autonome pentru activitatile de zi cu zi. Vom inlocui dusul cu baia in cada sau vom monta inca o oglinda in baie pentru vizualizarea parului de la spate, tinand cont de faptul ca ceea ce nu se vede este usor de ignorat. Autonomia igienei personale poate fi dobandita de toate persoanele cu autism si acest lucru nu este niciodata prea tarziu dar este preferabil se se invete cat mai devreme.  Copiii cu autism sunt educabili! Vom continua!

Citeste mai mult
Play skills

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST-COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 2. DESPRE IDENTITATE

Ne reamintim ca multi oameni cu autism spun “NU” si “EU NU VREAU” si “NU IMI PLACE” pentru tot ce este nou, fiindu-le greu sa-si imagineze, sa aiba reprezentarea mentala a ceva ce nu le este familial. Le place sa faca tot ce cunosc deja si aceeasi actiune se repeta iar si iar. Putem sa respectam dorintele persoanelor cu tulburare de spectru autist, deci sa lasam sa se deruleze activitatile placute pentru ele dar aceasta atitudine nu va duce niciodata la progres. Este frecventa recitarea papagaliceste, a unui basm, de exemplu. Imaginati-va un copil care vorbeste ore in sir pe o tema preferata dar fara a intelege continutul cuvintelor. Acest lucru trebuie sa inceteze. Se poate folosi un ceas desteptator care suna cand au trecut 10 minute de vorbit fara scop si aceasta inseamna ”STOP VORBIT”. Cu timpul, copilul insusi va invata sa puna ceasul sa sune. Toata lumea trebuie sa invete ca pentru orice exista un inceput dar si un sfarsit.
Noi toti avem nevoie de ajutor la un moment dat si orice situatie poate fi depasita mai usor impreuna. Folosind o voce ferma, luandu-l de mana, fara negocieri si discutii inutile, doar actiunea directa determina copilul sa intre in apa si la mare in valuri sau sa mearga descult prin iarba si pe nisipul plajei, etc. Rolul adultilor este sa faca fata situatiilor inspaimantatoare pentru copil, sa-i acorde acestuia ajutor neconditionat si sa se asigure ca fiecare impotrivire, pe rand, a devenit o sursa de bucurie pentru copil.
Sa recunoastem ca toti avem obiceiuri preferate, mancaruri si bauturi preferate si mai multe sau mai putine idei fixe. Spunem ca totul tine de personalitatea fiecaruia. In cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist este obligatorie corectarea exagerarilor. Nu este acceptabil ca un copil in perioada de crestere sa manance doar mancare de culoarea alba: orez, lapte, peste. Pentru ca suntem la masa si a lua masa impreuna este un prilej de bucurie, merge foarte bine folosirea recompensei penru a obtine rezultatul scontat. In loc de orez cu peste copilul primeste in farfurie piure de cartofi cu carnati. Alaturi este paharul cu sucul preferat din care primeste dupa ce a gustat piureul cu carnati. Cantitatea de piure si carnati va creste progresv prin incurajarea verbala a copilului si recompensandu-l material, respectiv, cu sucul preferat. Un copil trebuie sa se alimenteze corect. Dupa un consum exclusiv de orez se acutizeaza constipatia cronica specifica copilului cu autism si lucrurile merg din rau in mai rau.
Cred ca in toate culturile alimentatia buna este considerata cheia succesului pentru o sanatate buna. Pedepsirea unui copil pentru ca refuza sa manance nu mai este acceptata astazi, adica, el nu mai este obligat sa guste din toate felurile de mancare de pe masa, ca odinioara. Se accepta ca un copil cu autism poate manca ceea ce ii place si va invata, intr-un timp mai scurt sau mai lung, sa manance tot mai multe feluri de mancare. Modificarea pozitiva a comportamentului nedorit al copilului merge bine pe principiul urmator : prima data mancam ceea ce nu ne place si apoi ceea ce ne place. Procedand in acest fel copilul este responsabilizat. Daca vrea ceva placut va face pentru inceput ceva neplacut. Cel mai important este faptul ca el si-a rezolvat singur problema, in acest caz, de alimentatie. Acelasi principiu se poate extrapola si la alte activitati. Daca cineva nu vrea sa se implice intr-o actiune este o decizie proprie, este o alegere personala de neimplicare, este un risc asumat pentru ca nu va urma nici activitatea placuta generatoare de bucurie. Si pentru ca a preveni este mai usor decat a trata este recomandat ca lucrurile sa fie foarte clare inainte ca persoana cu autism sa apuce sa spuna „NU”. Ganditi-va ca, de fapt, acest „NU” este neadevarat. Nu poti sti daca iti place sau nu ceva daca nu l-ai cunoscut niciodata sau nu l-ai incercat niciodata sau pur si simplu nu stii nimic despre acel ceva sau cineva.
A dormi singur este o problema de identitate serioasa pentru un copil cu autism. El vrea sa doarma tinandu-si mama in brate si daca se poate si in patul matrimonial. Acest fapt trebuie sa inceteze! Progresiv, mama incepe indepartarea de copil. Bratul mamei migreaza pe umarul copilului, apoi doarme pur si simplu langa el, fara sa il atinga. Ulterior, mama doarme pe o saltea asezata langa patul copilului. Incet-incet salteaua si mama se indeparteaza de pat si se apropie de usa. In timp, copilul va dormi in camera sa, in patul sau si singur. Exista si posibilitatea schimbarilor rapide si radicale. Acest mod de a lucra este abordabil numai daca parintii pot face fata plansetelor, strigatelor si revoltelor copilului. Nu este usor pentru nimeni, dar parintii au intotdeauna dreptate si respectam punctul lor de vedere!!! Parintii invata, progresiv, cum gandeste copilul lor. Pe de alta parte, fiecare problema are o strategie proprie de rezolvare. Prima ipoteza nu este valabila intotdeauna si trebuie creata o alta. Este nevoie de multa rabdare si vointa din partea parintilor pentru a prelua controlul.
Nu in ultimul rand, vom vorbi despre un adevar universal. Toti oamenii au nevoie de un spatiu al lor, de un teritoriu propriu. Copiii cu autism, spre deosebire de ceilalti, nu-si pot crea un spatiu propriu fara ajutor si nici nu pot sa identifice teritoriul altora. Ei nu pot face legatura, nu pot stabili granita intre „eu” si „al meu” in relatia cu „tu” si „al tau”. Acest fapt duce la haos, la o dezordine greu de acceptat pentru persoanele cu autism. O metoda buna pentru organizarea persoanelor cu tulburare de spectru autist este structurarea spatiului si a timpului. Daca dumneavoastra tratati obiectele personale ale copilului cu autism ca si cand acestea ar fi un bun al tuturor, in loc de a respecta cu strictete ceea ce ii apartine doar lui, nu poate fi vorba de ajutor pentru dobandirea EU-lui acestuia. Nu este totul in comun! Fiecare familie isi rezolva problemele de teritoriu in mod propriu dar pentru cineva cu autism trebuie obligatoriu sa existe limite si rutine pentru a putea functiona. Persoanele cu tulburare de spectru autist trebuie sa invete cunoasterea de SINE atat pentru confortul propriu cat si pentru al celor din jur. Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
copil_autist

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 1. DESPRE IDENTITATE

Identitatea unui om se realizeaza prin intermediul interactiunilor sociale. Interactiunea sociala este perturbata la persoanele cu tulburare de spectru autist, feed-back-ul este absent, nu se realizeaza reciprocitatea. Incapacitatea acestora de a interactiona cu ceilalti face ca identitatea lor, cunoasterea EU-lui propriu sa fie deficitara. Ei pot invata despre cine sunt si astfel sa-si formeze o identitate, o imagine de SINE reala. Construirea propriei identitati pentru o persoana cu autism presupune invatarea si repetarea catorva reguli de baza, fundamentale.
Invatarea numelui este un punct forte. Este una din primele intrebari adresata parintilor despre copilul lor si anume, daca acesta raspunde cand este strigat sau daca isi cunoaste numele. Cel mai adesea copilul nu raspunde la numele sau si atunci putem intreba daca el stie sa-si scrie numele. Daca raspunsul este negativ, recomandarea este invatarea copilului sa-si scrie numele pe hartie . Odata ce copilul poate sa-si scrie numele el poate sa-l foloseasca pe obiectele personale: paharul pentru periuta de dinti, prosopul, cuierul, scaunul, patul si orice alt obiect personal. Poate parea o exagerare dar nu este nici pe departe. Foarte multi copii isi deseneaza numele cu mult timp inainte de a invata sa scrie iar adolescentii isi pun „semnatura” pe aproape orice obiect le iese in cale. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu-si dobandesc identitatea in mod spontan, ele trebuiesc invatate iar cunoasterea numelui este un pas foarte important. Copilul cu autism va invata, mai repede sau mai incet, sa puna singur etichetele cu numele sau pe desene, carti, caiete, penar, etc. Este sigur, ca la un moment dat, copilul isi va cunoaste numele. Simbolurile, cu flori sau animale diverse, folosite pentru personalizarea obiectelor copiilor la gradinita nu sunt recomandate in cazul copiilor cu autism. Ei trebuie sa-si exerseze numele propriu si sa inceapa sa-si creeze propria identitate. Un ghiocel sau un iepuras afisati pe pat, cuier, scaun, prosop, etc. nu duce in nici un caz la clarificarea lucrurilor, nu structureaza existenta copilului si nici nu contribuie la cunoasterea de SINE.
Lucrurile sunt putin mai neclare atunci cand este vorba de timp. Timpul este abstract, se modifica dar si el trebuie structurat si clarificat. Copilul trebuie sa-si cunoasca varsta. De obicei, dupa intrebarea „Cum te cheama?” urmeaza „Cati ani ai?. Sa-si cunoasca varsta este foarte important pentru copilul care trebuie sa invete sa-si formeze propria identitate. Trecerea de la o varsta la urmatoarea, necesita un efort suplimentar si pregatirea pentru ziua de nastere necesita un alt timp si alte pregatiri. Trecerea de la 5 la 6 ani pentru ceilalti copii inseamna cadouri si tort si petrecere cu familia si prietenii. Pentru copilul cu autism inseamna dezordine care duce la confuzie si dezorientare (“Eu de la 6 ani sunt acelasi cu Eu de la 5 ani? Eu apartin aceleiasi familii?”). Ziua de nastere a copilului cu autism trebuie marcata cu mare atentie si bine pregatita, intr-un timp suficient. Scopul unei aniversari nu este numai educational ci si de a crea o oportunitate de bucurie pentru toti participantii.
Cu totii ne dorim pentru copiii nostri sa fie fericiti. Multe persoane cu tulburare de spectru autist sunt nefericite pentru ca nu sunt constiente de propriul handicap. Privita din afara, viata lor pare monotona dar pentru ei monotonia este o sursa de bucurie, de normalitate. Se apreciaza ca aproximativ jumatate din adolescentii cu sindrom Asperger sunt nefericiti pentru ca nu sunt inclusi in grupurile celorlalti tineri si atunci ei devin constienti de faptul ca sunt bizari, ca sunt altfel, ca sunt diferiti de ceilalti. Pentru adolescentii cu sindrom Asperger este greu sa exprime in cuvinte ce simt cu adevarat si care sunt deficientele lor, chiar si atunci cand stiu ca au o tulburare de spectru autist. Anturajul asteapta sa spui cateva cuvinte despre tine si atunci ei pot invata niste fraze sablon, de tipul: “Eu nu pot gandi atat de repede pentru ca eu am autism” sau “Eu nu pot sa ma hotarasc pentru ca eu am autism” sau “Eu nu pot vorbi. Eu am autism”. Frazele sablon sunt foarte bune de insusit pentru ca societatea nu este pregatita sa-i deosebeasca de ceilalti si atunci este oportun ca persoana cu tulburare de spectru autist sa poata comunica despre greutatile ei.
Clarificarea este foarte importanta in sine iar tertipurile nu-si au rostul cand este vorba de o persoana cu autism. Persoana cu autism va invata de la inceput ca nu va putea avea carnet de conducere, dar ea va putea calatori cu taxiul, autobuzul, avionul, trenul, vaporul. Este mai bine sa i se spuna unui om adevarul pentru ca, altfel, exista riscul de a gandi despre viitor in mod nerealist. Recunoasterea meritelor unei persoane este de bun simt dar pentru o persoana cu tulburare de spectru autist este foarte importanta marcarea, prin lauda, a fiecarei reusite. Nu este recomandata inflatia de cuvinte pentru marcarea lucrului bine facut. In loc de “Ce destept esti!” si multe alte cuvinte pe aceasta tema, se prefer “Bravo pentru ca ai pus masa”. Folosim superlativele doar daca persoana a facut ceva neobisnuit. Se exclude ideea ca o persoana cu autism nu apreciaza laudele. Un zambet sau un “BRAVO!” cred ca sunt mult mai apreciate de un copil cu autism pentru ca el are in permanenta nevoie de clarificare. Oamenii cu autism comunica deficitar dar nu inseamna ca ei nu au nevoie de confirmare si de cunosterea punctelor tari si punctelor slabe din existenta lor. Un copil cu autism poate sa stie ca nu va putea juca fotbal de performanta ca idolul lui dar ca se poate juca oricum cu mingea sau ca poate desena ori de cate ori doreste chiar daca desenele lui nu sunt foarte reusite.
Eu cred ca fericirea este o alegere personala. Numai noi, prin personalitatea noastra , decidem daca vom fi sau nu vom fi fericiti. Chiar daca adevarul este uneori crud, multi dintre noi am optat pentru adevar. Dar, nu uitati: “Nu inchideti o usa fara sa deschideti o fereastra!” Faceti copilului dumneavoastra filme video si fotografii pentru a va aminti impreuna trecutul dar si pentru a lucra mai bine la prezent si viitor. Imaginile va vor arata ca progresul este posibil, ca el exista, mai devreme sau mai tarziu. Au existat probleme, care se vad pe film sau in fotografii, dar toate si-au gasit pana la urma o rezolvare si au contribuit la crearea identitatii persoanei cu autism de astazi. Vom continua!

Citeste mai mult
autsim

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST – COPIII CU AUTISM SUNT EDUCABILI – 3. COMUNICAREA

O alta modalitate de a imbunatati comunicarea cu personele cu tulburare de spectru autist este folosirea vazului. Oamenii cu autism au o mai buna perceptie vizuala decat auditiva. Dupa unii autori perceptia vizuala la ei este cu foarte mult mai bine dezvoltata decat cea auditiva. Pe acest fapt se bazeaza folosires obiectelor si imaginilor ca sprijin pentru cuvantul vorbit. Aratam copilului un pantof si rostim cuvantul afara sau ii aratam o furculita si rostim cuvantul mancare sau un sul de hartie igienica si cuvantul toaleta. Apoi, cele trei obiecte se pot asambla pe orizontala sau pe verticala si a rezultat un adevarat orar sau o adevarata agenda pentru o dimineata a unei zile. Mai mult decat atat, sunteti si predictibili. Copilul stie ca merge prima data afara, apoi mananca si apoi merge la baie. Pentru noi toti este foarte util sa avem o agenda a zilelor, saptamanilor, lunilor, anilor. Toti vrem predictibilitate dar nu ne prea preocupa sa fim noi insine predictibili.

Dupa ce suntem siguri ca faza obiectuala a comunicarii este insusita de catre copil, obiectul (pantoful, furculita, sulul de hartie igienica) poate fi inlocuit cu o fotografie sau cu o imagine desenata sau cu o pictograma. De data aceasta copilului i se arata imaginea si in acelasi timp este rostit cuvantul. Scopul metodei este ca in final cuvantul singur sa fie suficient pentru comunicarea cu copilul. Cel mai bine este ca pictograma (imaginea) sa cuprinda si cuvantul scris. In acest fel, copilul invata in mod automat imaginea scrisa a cuvantului. Invatarea comunicarii pentru persoanele cu tulburare de spectru autist este de la obiectul concret, la simbolul desenat si mai departe la cuvantul scris. Trebuie spus ca nu toate persoanele cu autism necesita parcurgerea unui drum atat de lung pentru a invata sa comunice dar, daca se lucreaza in acest mod, progresul este mai rapid.

Invatarea dexteritatii de a comunica pentru persoanele cu tulburare de spectru autist inseamna sa le dam posibilitea de a arata ceea ce doresc sa faca. Multe persoane cu autism sunt rar tacute. Ele ingana, bolborosesc, vorbesc si rad aproape tot timpul. Ele nu stiu sa taca si sa asculte. Daca reusim sa-i facem tacuti si atenti, atunci un obstacol clar in comunicare va disparea. Practic, se poate folosi semnul clasic cu indexul la buze. Dar, pentru a raspunde la comanda taci si asculta, copilul cu autism trebuie sa stie in mod real ce inseamna sa fii tacut. Putem sa-i dam posibilitatea sa inteleaga diferenta dintre tacere si sunet folosind propria noastra voce sau potentiometrul radioului.

A pune intrebari este foarte greu pentru oamenii cu autism. O modalitate de ajutor este de a-i invata propozitii sablon prin care sa ceara lucruri uzuale ( apa , inghetata, covrigi ) dar si sa ceara ajutor cand lucrurile nu le sunt clare (Eu nu am inteles ). Un refuz nepoliticos (NU, NU VREAU ) este frecvent din parea unei persoane cu tulburare de spectru autist. Aceasta se intampla doar pentru ca ea nu stie sa puna intrebari amabile care sa-i clarifice lucrurile. Pentru a putea raspunde la o intrebare trebuie sa si intelegi intrebarea. Persoanele cu tulburare de spectru autist nu pot formula un raspuns pentru ca intrebarea include contexte abstracte, pe care ele nu le inteleg. Daca intrebam :”Cum ai ajuns la scoala, dimineata?” se prea poate sa nu obtinem nici un raspuns. O alternativa mai concreta ar putea fi:”Ai mers cu autobuzul sau cu masina, dimineata?” Persoanele cu tulburare de spectru autist trebuiesc sa invete sa foloseasca in raspuns atat limbajul verbal cat si pe cel nonverbal. De exemplu, raspunsul la un compliment este „MULTUMESC” si o postura linistita , fara grimase, fara agitarea mainilor sau orice alt gest inadecvat.

Dupa ce au invatat sa intrebe si sa raspunda acasa sau la scoala, mamei sau educatoarei, urmatorul pas greu este generalizarea, care este deficitara in cazul lor. Lipsa de flexibilitate care ii caracterizeaza pe cei cu autism duce la un raspus negativ, cel mai adesea. Ei raspund la o intrebare cu „NU” in loc de „DA”. Este mult mai angajant sa spui „DA” si pentru o persoana cu autism este greu sa-si reprezinte mental consecintele raspunsului afirmativ. Daca raspunsul este „NU”, practic se incheie discutia si aceasta este calea cea mai simpla , dar nu si adevarul despre ceea ce vrea persoana cu autism. Sfatul este sa nu il luati pe “NU” sau pe “NU VREAU” ca atare. Schimbati intrebarea spre ceva afirmativ si concret. “VREI SA MERGI SI TU LA CUMPARATURI?”, ”NU!” se inlocuieste cu “O SA CUMPARAM LAPTE SI MERE. VREI SA VII SI TU?”, ”DA!” Chiar daca un copil cu autism vorbeste bine in limba materna el area greutati in exprimarea dorintelor si emotiilor. Recomandarea este invatarea unei propozitii sablon, de tipul ”EU SUNT NERVOS”, atunci cand lucrurile nu merg bine pentru copil si exista riscul declansarii unui comportament nedorit.

A putea sa povestesti despre ceea ce ai facut in timpul vacantei este un lucru foarte greu, dar persoana cu tulburare de spectru autist poate sa invete sa priveasca impreuna cu interlocutorul o fotografie sau mai multe, din timpul vacantei. Se poate scrie un jurnal in timpul excursiei iar la intoarcerea acasa, acesta se poate citi anturajului. In felul acesta, copilul are un trecut, o istorie , un timp structurat, oportunitatea de a vorbi despre acesta in prezent si de ce nu, de a vorbi despre viitor. Cuvantul vorbit si semnul din limbajul semnelor sunt notiuni abstracte si dispar usor, insa obiectul, imaginea si cuvantul scris (inclusiv la calculator) raman, sunt notiuni concrete. Este mult mai usor cand un copil cu autism care nu vorbeste cere apa aratand o pictograma cu un pahar cu apa, decat daca ar folosi limbajul semnelor, pe care interlocutorul de fapt nu il cunoaste.
Nu putem vorbi despre dezvoltarea unui copil in absenta comunicarii, iar pentru copilul cu autism comunicarea este o adevarata “piatra de incercare”. Parintii spun la consultatie despre varful aisbergului, despre faptul ca fiul sau fiica lor nu-si gestioneaza bine furia si doresc ajutor pentru combaterea acestui coportament foarte vizibil si de nedorit in societate. Inaintea oricarui test, prima ipoteza la care ne gandim este ca acel copil nu intelege ce i se spune si comunica si el cum poate, adica inadecvat, tipand, lovindu-se pe sine si pe ceilalti. Noi trebuie sa invatam sa ne adaptam comuicarea cu ei!

Copiii cu autism sunt educabili!

Citeste mai mult
vizitatori
vizitatori siringa